rânduri, rânduri, ochiul boului

“n-a ști nimeni că m-am dus, numai m-or vedea că nu-s” în cimitir, florile țin loc de cruci luându-ne în brațe numele și prenumele rătăcindu-ne printre anii scorojiți de zile să nu stingeți lumina, noi dormim somnul nostru și-al vostru la un loc așa cum numai florile dorm în sămânța tare. îmi aduc aminte că mă rugam să vină ploaia ca o baie de napalm, să ne lingă toate rănile și spaimele paparudele porniseră în pelerinaj către alte piețe unde tancurile plantau bibelouri chinezești printre șenile caloienii decolau cu elicopterele de pe acoperișul istoriei dacă uit o să-mi aduci aminte să-mi iau Pulitzer-ul la culcare s-astup toate găurile din istoria recentă. lecțiile… la chimie, acizii mușcă din carnea recipienților bazele își duc viața printre foldere la fizică lumina se-nfige-n trupul întunericului răscolindu-și dualitatea undă-corpuscul la război moartea se-nfige-n ochii mei minciuna mușcă din pulpa zemoasă a mărului plantat de bunicul îndemnuri doar uitarea e ursită fără un țel nobil, suntem nimic ferește-te singurătatea roade și crește precum coarnele bourești la sânul ei la fi... dragostea un produs ambalat și vândut la bucată în toate piețele din lume de florărese ce te-ndeamnă: ia ochiul boului frumosule, e de toate culorile... nal