Lupu Svetlana

Cît despre culoarea roșie, nu te contrazic, dar nici n-o accept, e prea mult, pînă la agresivitate. Ce urmează în continuare, mi-a plăcut, sună foarte erotic.
\"sa nu mai indrazniti sa scrieti nimic despre dragoste daca nu aveti in calimara
sau in suflet culoarea rosie !\"
Nu e prea categoric?

Nu vreau să te contrazic, poate ai dreptate, dar deocomdată astfel o simt, voi încerca să explic ce am vrut să zic
\"A uitat să vie-n mai (se spune că cea mai prețioasă ploaie e din luna mai)
uneori în viață nu reușim să facem ceva la timp,)
și e grădina mea de flori orfană,\"
consecințele- \"grădină de flori orfană\" la figurat-lipsa bucuriei)
\"nu cade roua-n colțișor de rai-\"(încă o consecință, lipsește colțișorul de rai în sufletul nostru)
(roua-desfătărea),ea \"cade-n geană\"(geana e în preajma ochilor, vedem, conștientizăm existența desfătării, dar e inaccesibilă, deaceia se transformă în lacrimă, suferință, dezamăgire
((solul(lutul), dacă consideri mai reușit)) e firea noastră ce devine o rană deschisă în rezultatul nesatisfacției, nemulțumirii.
Și în continuare poezia e o împletire din Eu și\"anotimpurile mele\".

Îmi plac cum \"curg\" gîndurile.
...și asta se numește \"a iubi\"? pare-mi-se Dalia a făcut altceva...
Vor urma consecințele: în primul rînd, că va fi descoperită (chiar Costel o poate trăda),în al doilea rînd, dacă mai are bun simț- remușcări.
Cred că nu face pielea cît dubala.
\"Am dorit o confirmare!\" Ha! femeiele uită repede, cîte \"confirmări\" vor urmă?

\"Bărbații sânt mai egoiști, doresc totul pentru ei, dar adesea ignoră dorințele noastre de parcă am fi niște obiecte.\" Perfect. Frumos sună sub pană de bărbat.
\"Acum ești la cofetărie în fața savarinei pe care ți-a interzis-o medicul curant, nutriționistul și toate publicațiile care scot rețete de slăbit. Ești la cura de slăbire dar nu-ți refuza această nevoie de echilibru.\" Periculos sfat și totuși cred că nu face de încălcat \"cerințele medicului\", e un pas înapoi. O filosofie convenabilă seducătorilor, pentru a înfrunta mai puțină forță.
Spre final consecințele infidelității. Foarte just.

Am ajuns în final,(am citit aseară pînă tîrziu, nu aveam răbdare să mă opresc pentru a comenta)și am multe motive să consider că pînă la final mai e departe. După părera mea au fost deschise multe paranteze, taina lui Mihai n-a fost dezvăluită (poate nici n-a murit). Apare ceva mistic (numele lui deschide uși),
plecarea Daliei în America (chiar acolo vrei să-i lași? e un îndemn de a părăsi patria?)De ce cadoul (corabia) pentru Costea rămîne suspendat, care-i menirea lui? Dar relațiile Costel-Dalia și \"ultima șansă\"? Îmi place Sanda, e un personaj interesant cu boala ei, poate relata mult nou.
Într-un cuvînt, aștept continuarea.
Voi mai trece pe la celelalte capitole să-mi spun impresiile, dacă contează, dar nu-s de mare valoare, nu mă pricep la critice.

Și din nou consecințele. E o lecție superbă.
Și din nou Mihai manifestă niște capacități deosebite.
Intuiție? Bănuiește ceva? El nu e banal, nimic nu face întîmplător.
O întrebare rămîne deschisă:
e corect a recunoaște sau ... \"n-a fost nimic\"?

Bun venit, criticul meu fidel.
\"geana solului\" e din altă poezie, am \"făcut ordine\" pe acolo, ceva explicații...
Aici: \"din disperare
vei dori s-arunci,\"a se înțelege \"parte din disperare\", mie-mi pare clar, sau totuși nu e bine? Atunci voi reveni.
\"Și vină să-mi impui\"- problemă de calchiere,
încerc să înlocuiesc cu \"să mă învinuiești\"(nu schimbă nimic, dar îmi pare prozaic)

Iar ce ține de tema poeziei, NU e convingerea mea că o femeie poate iubi doi bărbați(e inspirată de o situație reală: un bărbat cunoscut îndrăgostit de 2 femei, am încercat să intru în pielea lui să înțeleg ce simte).
Conținutul poeziei nu e prea fericit, e și natural, nu consider posibilă situație inversă- femeia se \"toarnă\" în sentimente pînă la fund, nu mai ajunge loc pentru al doilea bărbat. Sau nu e vorba de dragoste- un interes, un flirt ce a ajuns prea departe...
Pe Dalia nu o îndreptățesc.

La concluzia-rezumat răspund afirmativ: (nu se simte din tematica poeziilor?)
În ce privește textul criticat
bînuiam eu că așa va fi reacția, nici mie nu-mi prea place cum sună acești
bucăți-părți.
Am o ideie, mi-ar plăcea să-ți știu părerea.

Mi-a plăcut nespus, cred că e și normal, a plăcut și editorilor. Am asimilat-o într-o inspirație, e un magnetism ce m-a făcut să cam uit de trebi. Posibil în final voi cere continuarea.
Mulțumesc de propunere, dar revin curînd la baștină pe cîteva zile și-mi iau ceva. Mai bine un dialog privat, unde aș putea cere consultații fără rezerve, aici nu e locul.

\"Drumul până la \"capătul timpului\" l-am făcut în patru zile. In tot acest răstimp am tot încercat să iau legătura cu mihai sau cu Sanda dar totul a fost inutil.
Adam era bine și se juca zilnic cu cristalele lui Mihai.
Am ajuns la destinație\"
În acest fragment nu e clar unde se află Adam, face impresia că e împreună cu Dalia.

Ai părăsit atelierul, cred că e corect. Pentru mine totul e deacum perfect, e mult surprinzător, neobișnuit, e un concept individual, m-a \"prins\", vreau să aflu mai curînd unde duc toate acestea. Deacum îmi pare că bine ai intrat în pielea de femeie.

Sunt sigură că ai perfectă dreptate, dar ce ne facem cu cîteva fraze din Biblie?
Nu sunt evlavioasă, dar nu putem să-l negăm pe Dumnezeu și atunci ne refugiem în cetatea platonică, e mai sigur.(sau punem la îndoială Scripturile?)
Iar păreri de rău oricum vor fi și dacă e... și dacă nu e...(reciproc opuse)
Nu insist în concepție, dar mi-ar plăcea o replică.

Uite, asta-i bună! Începeam să mă plictisesc. Ce-i de capul tău, Dalie, cauți ziua în amiaza mare cu lumînarea aprinsă? Din cîte știam, femeiele sunt monogame. Ai adus aici o netipică, e interesant.Fug mai departe, îmi place tot mai mult.

Din nou mă smulge din realitate. Captivant. Curiozitatea a biruit, n-o mai acuz pe Dalia că a întrebat-o pe Sanda de caiet. Mihai se dovedește a fi un tip \"nereal\".
Raționamentele de la începutul capitolului mi-au plăcut, o expun.
\"\"Ce femeie nu-si dorește să facă sex cu omul pe care-l iubește? Poate o nebună!\"\"- nu e axiomă! Nu mai există deacum nimic platonic?

Amănunțit, metodic, îngrijit... începusem să mă plictisesc și
Bravo! iarăși intriga- caietul misterios. Tare-aș mai vrea să-l citesc.
Nu e chiar Dalia atît de simplă cum pare (sper).

Mi-a plăcut. Dalia e mai vie, femenină. Frumos e jocul mamai-tatei-pruncului.
Multă pace. E un ceva ce se numește Fericire.
O descriere frumoasă și... scris cu acuratețe.

Îmi lipsește chipul Daliei, o privesc ca prin sticlă asudată, îi văd doar contur din careva instincte- unele momente de \"pofte\" și gelozie.
În schimb Mihai e nenatural de bine.
Plec mai departe, poate mai găsesc ceva.

N-o înțeleg pe Dalia (sau eu sunt din epoca de piatră).O însărcinată e mult preocupată de sine, de \"bebe\", de senzațiile trăite... iar ea- țigări, cafea, coniac și tatu - stresuri pentru micuț. Nu e totul în regulă, nu se simt retrăiri, îndoieli, frică, explozii.La urma urmei, niște mofturi de femeie gravidă pe fon gormonal.
A devenit mamă! Emoțiile?
Mihai e mai perceptibil, pe Dalia n-o simt.

Și de ce totuși 10 ani? Cred că voi afla undeva în următoarele capitole. Cu asta mă ții? Și nu numai...
Aveți ceva cu blondele?
Cu tratamentul Narcisei, e un caz posibil real, e prea exact descris.
Eh, Mihai acesta, pe toate le știe, pe toate le poate. Pe unde se \"vînd\" din ăștea?