Poezie
God's creatures
(nostalgie de toamnă)
1 min lectură·
Mediu
crede-mă oamenii mereu vor căuta ceva
unii dintre aceștia însă nu vor găsi decât zile
și atunci în gândul lor se va strecura teama
rugăciuni încinse și o ură de moarte
își vor aminti
că au apărut pe lume fără aripi
își vor aminti
mirosul coridoarelor goale
și apăsarea
(trupul acestor zile nu are suflu)
--------------------------------------------------
imaginează-ți că plutești deasupra unui gol
este ceva în neregulă cu inima ta
aerul se sparge în cristale în jurul tău
din nesfârsitul pustiu
ajung până la tine cuvinte
liturghia unei biserici
copiii străzii tale
sunetul unei melodii cu abba de pe o casetă uzată
deschizi brațele și aluneci
cu ochii închiși
cu nasturii cămășii rupți
și abia atunci realizezi că totul
sfârșește ca un vis
ca și cum te-ai naște
cu sufletul în palme
bănuiești că însuși dumnezeu
te-a împins în acest gol
însă nu poți vorbi despre asta
how does it feel?
(like all god's promises are broken)
001505
0