Poezie
Somnul
1 min lectură·
Mediu
dormeam, iar în somn, cineva îmi vorbea
despre visul său cu moarte.
mai triste decât orice vocală
poveștile noastre se întâlneau
în palma zorilor.
poveștile noastre ne părăseau
mai apoi
ne închideau toate ușile.
rămâneau în urma lor
două voci căutându-se
prin întunericul din cameră
precum două himere
cărora le ard oasele.
poveștile noastre de un roșu incert
călătoreau peste poduri și ape
peste ochi închiși și noi începuturi
lăsând în urma lor alte povești
001.757
0