Luminita Suse

Simplitate cuceritoare. Poeme ce îți schimbă unghiul de... afinitatăți în registrul poetic. De la \"Ce mai biserică\" am urmărit constant ce scrii, chiar și în perioadele de tăcere. Pasărea ceții sună rarefiat, simbolistica este densă, și se limpezește în versurile finale. Același stil: concis, concentrat, revelator. Efectul vegetativ post-lecturare: rămân cu ceva de meditat... Aici, spre exemplu, mă intrigă efectul cratimei din versul final și ce sensuri ar avea dacă ar lipsi.

Concentrație de tip haiku. Imagini vii, la granița dintre real și meditativ. Atmosferă încărcată de oboseala așteptării ancorată în real la orele imaginarului. Cel mai mult mi-a plăcut suita \"Matasea cuvintelor/ Lâncezită/ Pe manechine de ghips...\"

Titlul e scris în întregime cu majuscule!

Nu mai scrie titlul în întregime cu majuscule.

Nu mai scrie titlurile cu majuscule.

Și mie îmi place cum scrii, naturalețea imaginilor, un univers plin de candoarea alintului, boțuri_boțuri, și twistul final. O să te citesc toată-toată-toată!

Numărul de silabe este cel bun dar suprinderea esențelor nu are adâncime filozofică după anumite standarde. În plus, îngerii nu au avut dintotdeauna aripi, asta e o invenție recentă, parcă din primul mileniu, și i-ar incomoda să treacă prin ziduri, pământ, foc, apă, inimi, etc și nici albe nu ar mai rămâne. Copilul este un înger prin inocență, neincorsetat fiind de realitatea adulților, nu a aripilor. Puncte de vedere diferite în ceea ce privește conținutul ideatic... dar asta nu înseamnă că acest haiku nu are valoare, cuiva o să îi spună ceva și o să îi placă. Mie mi-a plăcut doar.

Afirmația lui Alberto P cum că \"fiecare punct se poate divide la infinit conform teoriei domnului Cantor\" este aberantă. La fel de aberantă este și noțiunea de lungime aplicată unei linii în \"cele 3 linii drepte cu lungimea de un cm\" ca să nu mai vorbim de conținutul tautologic al aceleași afirmații - liniile nu pot fi decât drepte, altfel se numesc curbe. Fals implică orice, deci ce rost are să pricepem ce se spune dacă premisele sunt false conform unei anumite axiomatici ad-hoc?... Segmentele de dreaptă, însă, reprezintă o altă mâncare de pește. Da, SEGMENETELE de dreaptă determinate de intersecția planului infinit x+y+z-1=0 cu axele, au exact lungimea de o unitate, fie ea cm, țol, inch, picior, cot, nas și punctele de intersecție sunt eminamente finite, (1,0,0), (0,1,0), (0,0,1), iar intersecțiile nu au loc în vecinătăți ale acestor puncte, are sens asa ceva în preajma limitei unui sir de numere. Limita poate fi finită, dar niciun element al șirului nu o atinge, în timp ce în orice vecinătate a ei, oricât de mică, chiar și cât un epsilon mic de furnică, se îngrămădesc o inifinitate de termeni ai șirului. Preadistinsul Cantor ne-a învățat cum se numără o infinitate de puncte REALE, NU INTREGI, între numerele 0 și 1, iar definiția distanței este diferența dintre aceste numere, nu câte numerele reale sunt între ele. Nuanțe discrete într-un continuum rafinat. Matematica toată e clădită pe un set de axiome, de unde și rigiditatea ei de a explica tot ce ne tulbură neliniar mințile. Apoi mai contează și geometria spațiului în care ne situăm de unde și natura drumului între două puncte ale spațiului respectiv. Sunt însă de acord că acest eseu este un demers logic de a explica noțiuni de bază ale matematicii superioare, Cărămizile unei filozofii ce încearcă modelarea lumii înconjurătoare, o realitate comună, ca o intersecție a tuturor realităților individuale. Iar tentativa explicării echi-potențilă cu argumente ce țin de echi-tație, îmi pare o găselniță bine dibuită, introducând în același timp aspecte hilare prin echivocul folosirii ideii de împerechere. Nu, nu e vorba de zoofilie aici, ci de filozofia intrinsecă matematicii superioare. Gorun, te-am citit cu admirație, ca întotdeauna!

Cred că ai vrut să spui soap opera - cuvîntul soap singur are mai multe accepții dintre care menționez săpun și mită.
Îmi place cum începe și cum se termină poemul, strofele intermediare părîndu-mi mai puțin dense.

Multumesc pentru comentarii.

Nu l-am incadrat eu bine, adica la comunitati/evenimente. Multumesc pentru sugestie.

Te asigur că ultimul vers este corect așa fiind o continuare a versului precedent. Citește-l de mai multe ori separat de celălalt, fără pauză între an ți happy și vei înțelege. Poate ar trebui să adaug o virgulă sau să renunț la italice... Mulțumesc de trecere.

Nu, magma rece in niciun caz. Ultima inima e singura fierbinte in acest context. Am retinut \"ghemuita\" din sugestia ta. Cred ca varianta curenta e cea finala. Ramane la atelier pentru ca e bucolica. ;o)

Multumesc pentru opinii. Am folosit genul masculin in versul acela pentru ca ma identific cu \"omul\".

Textul de la atelier este un text cvasiterminat, ce se mai poate imbunatati, cizela, actualiza, bazat pe opiniile si sugestiile celorlalti membri ai comunitatii agonia.

Mulțumesc Maria pentru această neașteptată apreciere.

Nu îmi sună bine \"pentru cînd\" Este ori \"pentru care (vremea)\" ori simplu \"cînd\". Of, și chiar trebuie să ai morminte acolo? Mie îmi inspiră o jale clișeistică. E drept că versurile cu cireșii, frumoase, salvează cu greu impresia aceasta.

Ai dreptate. Renunțasem la ultimul vers gândind că e prea banal și oricum enunțasem ideea în primele versuri. L-am adăugat înapoi. Ai un al șaselea simț! Mulțumesc.

Este \"la re-ne-vedere\" Poate nu merge, nu neg. Dar nota este necesară, din respect pentru autorul versului ce mi-a inspirat acest text. Mulțumesc de citire.

Lema afirmă că există cuvinte ce se despart în trei silabe și reprezintă lucruri ce nu se pot spăla. Are legătură cu substantivul ne-enunțat explicit în ante-pen-ultimul vers. Am optat pentru negație pentru că era formularea cea mai scurtă. De acord, reprezintă un truism. Mulțumesc pentru comentariu.