Poem rupt din ploaie. Cu egoism

Un poem care m-a obligat la recitire. Deși simplu în aparență are sensuri pe care nu le-am sesizat la prima lectură (și altele care probabil mi-au scăpat).
Mi-a plăcut cum ai spus:
„setea îmi crăpa carnea până la os
și tot aveam de unde da și de unde frânge” (aici e una dintre idei)
„acel modus vivendi
unde fericirea altuia era cauza
ruperilor mele de nori”
și ultimele versuri:
„nu puteam intra iar și iar în ploaie
fără să mă usuc mai întâi
pe dinăuntru”
Mi se pare o schimbare în stilul tău, în forma poemelor.
N-am înțeles însă de ce versul 3 este scris la genul masculin. Prsupun că așa ai dorit, dar îmi scapă motivația.
în versul 6 lipsește un „t”
cu scuze pentru deranj
al 35-lea cititor,
anton

Eu văd această ploaie ca pe o detașare, ca pe o recunoaștere de pe urmă a egoismului, realizând niște cauze.

De fapt totul reiese de aici, toată ideea de bază, și necesitatea unei îndreptări a situației (care de altfel nu poate avea loc subit - \"fără să mă usuc mai întâi/pe dinăuntru\"):

\"mi se părea firesc acel modus vivendi
unde fericirea altuia era cauza
ruperilor mele de nori
și nu puteam intra iar și iar în ploaie
fără să mă usuc mai întâi
pe dinăuntru\"

Plus, după cum a observat și domnul Liviu, se vede o schimbare în stil.

Mi-a plăcut construcția poemului și a ideii.

Cu prietenie,
Marius

Nu văd aici egoism. Doar un regret pentru lipsa altruismului total, fără nevoia \"reuscării\". Poem plăcut cititului.

Multumesc pentru opinii. Am folosit genul masculin in versul acela pentru ca ma identific cu \"omul\".

\"mi se părea firesc acel modus vivendi
unde fericirea altuia era cauza
ruperilor mele de nori\"
sa dai totul pana ce nu mai existi decat prin cel care te-a primit. si punctul dincolo de care te hotarasti sa te ceri inapoi, intr-un fel sa iei de la capat ceea ce-ai pierdut.
e un poem profund, aparent simplu, cu multe vartejuri.

cu prietenie,
andrei t

finalul e deosebit. revolta pe ploaie si multumirea cu setea nu se contrazic in contextul tau, deci se pierde din idee. modus vivendi sare tare in ochi, in romana suna la fel de bine. revin. finalul este chiar cool.