Poezie
Poem rupt din ploaie. Si aruncat în foc
Sine cera
1 min lectură·
Mediu
nu îmi vine să cred
intru în ploaie cu resemnarea celor
ce își imaginează că știu adevăruri teribile
și nu îi mai mișcă nimic
pe cine mint eu
doar dumnezeu crede în oameni și în sine
noi nu
ne ancorăm demonstrațiile
într-o mare de axiome alunecoase
mereu insuficiente
dacă pumnul meu ar putea să rupă norii
și glasul să asmuțească tunetul
atunci cum voi opri fulgerul ochilor
să separe apele de frig și focul de lumină
fără să mă inunde și să mă aprindă
deopotrivă dinăuntru
atât sunt de tulbure și vulnerabilă doamne
în această penitență
când pluvială când pirotehnică
din enclava minții
unde nu mai cred în nimic
043.951
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Poem rupt din ploaie. Si aruncat în foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/1798437/poem-rupt-din-ploaie-si-aruncat-in-focComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSAi dreptate. Renunțasem la ultimul vers gândind că e prea banal și oricum enunțasem ideea în primele versuri. L-am adăugat înapoi. Ai un al șaselea simț! Mulțumesc.
0
MPDistincție acordată
Poeta are arta de a scoate cuvintele din starea lor naturală și să le aducă în starea poetică, un fel de inteligență matematică. Poemul te introduce discret în universul creației, imaginile se desfășoară în imediata apropiere, nu trebuie decât să ridici privirea și simți stropii ploii.
Sufletul sensitiv poate să surprindă chiar axiomele într-un farmec misterios: dacă pumnul meu ar putea să rupă norii / și glasul să asmuțească tunetul
Apare la un moment o undă de melancolie, dar tehnicizată, fiindcă liricul pătrunde greu în starea cuvintelor, doar vocea ce ar citi aceste versuri s-ar emoționa: atunci cum voi opri fulgerul ochilor / să separe apele de frig și focul de lumină / fără să mă inunde și să mă aprindă/ deopotrivă dinăuntru
A fost poate un moment de meditație profundă, dar și de încordare creatoare...oriunde se poate visa!
Sufletul sensitiv poate să surprindă chiar axiomele într-un farmec misterios: dacă pumnul meu ar putea să rupă norii / și glasul să asmuțească tunetul
Apare la un moment o undă de melancolie, dar tehnicizată, fiindcă liricul pătrunde greu în starea cuvintelor, doar vocea ce ar citi aceste versuri s-ar emoționa: atunci cum voi opri fulgerul ochilor / să separe apele de frig și focul de lumină / fără să mă inunde și să mă aprindă/ deopotrivă dinăuntru
A fost poate un moment de meditație profundă, dar și de încordare creatoare...oriunde se poate visa!
0
LSMulțumesc Maria pentru această neașteptată apreciere.
0
ec