Luminita Suse

Florentina-Loredana, iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti pana la capat si astfel ai aflat ca planuiesc o continuare. Dar aceea nu va face parte din seria amintirilor din copilarie ci dintr-un sir de povesti despre \"treburi muieresti\". Lucrez la ea acum.

Mulțumesc Virgil și Ioana. Acesta este un episod dintr-un șir de amintiri din copilărie, Ioana. Am postat deja vreo patru sau cinci. La acesta am scris cu inima strânsă, Guțu era un om care ne înspăimânta și a avut un accident ce ne-a marcat, iar Lisi urma să își luxeze piciorul sărind din nuc de frica lui. Asta se întâmplă în rpisodul următor, când ne-am dus la furat de nuci. Mai am încă de scris. Mă antrenez pentru ceva mai serios...
Florentina-Loredana, îmi pare rău că nu ți-am răspuns, dar uite și acum, a trecut cât de când am postat și nu am răspuns? O săptămână? Aștept sfârșitul de săptămână ca să te tratez cum se cuvine. Mai ai un pic de răbdare și mă ierți?

Virgil - Acest episod din copilărie mi-este cel mai aproape de suflet din toate câte am scris până acum. O dramă de vară, într-adevăr. Dar chiar așa s-a întâmplat. Nu pot schimba trecutul ca să îl fac mai interesant.
Mulțumesc Adim și Genu.

Atmosferă apăsătoare, metafore terifiante... Citirea versurilor tale e ca umbletul pe un drum plin de capcane. Lăsați speranța voi cei ce intrați. Abia la a treia citire mă simt mai puțin hăituită de consoane feroce și văd printr-o breșă senină, orașul vocalelor. Eu încerc să fiu mai optimistă în scrieri decât în realitate (să fie din cauză ca am număr egal de vocale și consoane în nume și prenume?) dar sper că la tine e pe dos.

Matei, mă bucur că te-ai întors! Și iată, iar ne lovești cu un poem adevărat să ne cârpim mirările cu versuri și trecerile cu certitudini vegetale.

Chiar așa, cine e poeta L.S.?

Eu cred ca un biet zmeu de hartie nu merita sa fie luat in seama de Adina! Aceasta tentativa esuata de critica nu e un motiv sa ne paraseasca. Uite, nici nu stie sa scrie un text, lasa spatii inainte de semne de punctuatie, are litere lipsa, a fracturat liniile aiurea, a aruncat ghilimele cat cuprinde... Nici nu se poate citi! N-a fost in \"cerurile\" lui cand l-a scris, se vede.

Bănuiesc cine te inspiră așa, nici nu știi ce bogată ți-e viața, dezmierdată ți-e inima de mânuțele care o cuprind cu bătaia cea mai adâncă, înflorind maci pe linia vieții. Nu lăsa să treacă prea ușor acest timp.

Magistre călău,
Aș fi optat pentru subtitlul \"Pe masa de vivisecție\" Măcar să fi fost în viață victima când îi măcelărești sufletul. Da, unii pun suflet în ceea ce scriu. Dar subtitlul \"Pe masa de disecție\" îmi pare acum o premoniție macabră și neomenească! Pentru că, poate nu știi, de săptămâna trecută, Adina e în spital în stare gravă, și, după cât o știu eu de sensibilă, cineva sau ceva a supărat-o groaznic. Mai mult, s-ar putea să-ți reușească magist(e)ral tentativa de disecție. Ai bunul simț și retrage textul. Mai gândește-te și la o formulă de a-i cere iertare Adinei și să sperăm că vei avea cui s-o adresezi. Oricum, nouă ne datorezi scuze pentru jegul ăsta de text pe care ni l-ai aruncat în ochi!

Te prinde bine rima albă. Și mă atinge greu fiecare vers, iar ai lăsat să cadă flori de castan în fața ochilor mei pe acele clape de pian care dor până la prăselele primăverii de Apoi.

Prima strofă e strașnică, aceea mi-a captat atenția. Am fost apoi condusă firesc spre concluzia finală ce mi s-a dezvăluit precum o revelație. Din punct de vedere biologic ne mor celule în orice moment, unele definitiv. Dar despre alt fel de moarte vrei să ne grăiești aici și cele cinci cercuri suprapuse sunt secțiuni în cinci sfere concentrice la nivel de Gândire, Mișcare, Emoție, Instinct, Sex. Acestea sunt viziuni ce îți aparțin, ce altceva e poezia decât o înșiruire de viziuni? Am citat-o pe Ana Blandiana. Și cum altfel să definești omul decât pornind de la gândire, emoție, instinct și reproducere în mișcare?

Sonetul acesta este un îndemn la \"dezlegare de păsări\", acele bogății de suflet ce ne înnobilează prin libertatea de expresie și impresie, de care trebuie să ne îngrijim să se întâmple frumos.

Dragă Simona, și mie îmi place experimentul tău și te îndemn să continui. Astfel de povești sunt pe cale de dispariție. Să nu le lăsăm să se stingă așa ușor.

Ce se întâmplă cu rima din ultima strofă? Mă refer la buba-oceanul. Alungă-pungă e bine.

Un poco tropo triste e meditativa... Torna a sperare, chiudi gli ochi, ascolta, angioletti ti sorridono dal ciel, sopra di te. Andiamo insieme fra le nuvole d\'or.

Daniel, Bumerang e în DEX așa că nu era greșit.
Dezacorduri... am găsit și corectat dar nu știu dacă și ce ai văzut tu. Trebuia să îmi spui ce și unde. Nu m-aș fi supărat, dimpotrivă. Poate data viitoare.

Vă mulțumesc de comentarii. Da, Pan. Trebuia să încep și eu cumva. Am scris totul dintr-o suflare, seara târziu, și nu am avut timp să cizelez nici răbdare să n-o postez, sunt conștientă că mai sunt exprimări defectuoase ca ceea remarcată de Pavel. De astfel de observații aș avea nevoie. Voi modifica textul, mulțumesc.

când mă doare noaptea ta
până în sângele universului înțeleg
de ce te-a născut inima

Pe mine să mă scuzi dar îmi plac poeziile care au ținută verticală, care aspiră și nu se descolăcesc comfortabil sub ochii mei, care mă conduc spre o viziune înaltă și nu mă seduc prin \"orizontalitate\". La asta se pricepe oricine. Iată:

visăm toți pe coaja aceluiași ou
cu spaime firești că-ntr-o zi îl vom sparge
acest mult prea viu colorat bibelou
și definitiv încleiați de catarge

nu știm să rostim blasfemii printre dinți
nu vrem mângâieri nici nu facem concesii
un fel de poeți vinovat de cuminți
ne doare în cot după false impresii

și nu suntem milogii cu băștile-n mâini
cerșind comentarii și nouă...și nouă...
pe frunți ne lipim cocoloașe din pâini
în formă de stele sau boabe de rouă

dar unu plus unu plus cinci nu-i așa?
nu dau adunate o mie de versuri
așa că mai punem acolo ceva
chiar dacă mai pierdem pe drum niște sensuri

ce dacă vom arde caiete plângând?
și noi mistuiți printre flăcări albastre?
posibil să crească o carte în gând
din neagră cenușa cadavrelor noastre

avem așadar toți un vis colorat
și mintea deschisă la reci monitoare
cu lirice fire ne prindem de pat
să nu spargem visul că sigur ne doare
și totuși murim dar murim în picioare

(9 silabe) Eh, cum este? Păi cum să fie...
(7 silabe) Este același Liviu
(7 silabe) sub altă pălărie
(9 silabe) fredonând același postludiu...