Luminita Suse

Lipsesc semne diacritice în text.

Da, ai dreptate în privința botniței, ar trebui să acopere gura dar în imagine toată fața e închisă în ... asta e problema, nu am găsit cuvântul. O să îi spun mai bine colivie.

Felicitări și mult succes Ilincăi și mulțumiri Cameliei pentru acest articol. Unde pot găsi cartea?

Draga Adriana, nu pot să nu remarc această frumoasă poezie și frumusețea sentimentelor ce o animă. Să te felicit că vei fi mămică sau... a început să îți bată inima într-o lume virtuală? Mi-au plăcut aceste versuri:
\"ea ieșise din mine așa/ curgător cum ar ieși un oftat când încremenești
la fereastră/ și nimic nu clintește întunericul\"

Cred că ai un typo în titlu.

Da, titlul are iz de Dorian Gray dar subiectul portretului este o persoană cunoscută mie.

Portretul d-lui Gri va fi completat în mai multe poezii, în \"mireasmă de misandră\" deja postat și altele. Dar ai dreptate, ar fi trebuit să mai spun ceva aici. Se termină prea brsuc.

Am citit. La început am râs. Apoi nu știu de ce am simțit că textul e în derivă, se chinuie să rămână poezie. Recunosc că anumite pasaje sunt spumoase însă pe naiba l-aș fi încolțit mult mai strâns și nu i-aș fi dat drumul ne-epuizat.

Nu pot decât să îți dau dreptate și să îți mulțumesc încă o dată.

Vă multumesc la amândoi. Neașteptate aprecieri. George, ai dreptate, apreciez mult ce mi-ai spus și am schimbat.

Pe lângă \"iepurii sângelui\", \"noaptea fugărește lalele negre pe cer \" remarc și versurile \"unele umbre ne cad în cap/ de plumb\" Frumoasă poezie!

Bune observații. Am modificat.

Ai toată admirația mea pentru această poezie. Imaginile decurg firesc, impactul este precum tema aleasă - cu o mână de elemente, o explozie de amploare. În ultimele 10 poezii te depășești exponențial. Multă inspirație în continuare!

În seara aceasta ți-am citit și recitit ultimele 10-15 poezii. Mi-am propus să comentez două din ele. Inițial, nu am găsit nimic savant să spun decât prozaicul: \"de o simplitate fermecătoare\". Atingi esențele firesc, imaginile au cursivitate, inspiră afectiv. Succes în continuare!

Aaaaah, acum ai adăugat sensuri noi, ai închis poezia, e circulară, se leagă de auritul din versul 2. Bun și așa. Dar, tot mi se pare că ai o mulțime de cuvinte în plus. Uite un exemplu unde mai poti reduce \"dacă te-aș îmbrățișa acum pe tine\" Trei cuvinte sunt superfule, \"acum\" și \"pe tine\". Cuvântul \"acum\" introduce timpul prezent chiar în debutul strofei a doua. Apoi, \"Ai străluci argintiu.\" e o precizare superfluă, doar o \"făcusei\" de argint viu. Gata, nu mai spun nimic. Să nu supăr.

Am citit poezia acum câteva ore, timp în care m-am gândit la formula repetitivă folosită. Și acum când revin să comentez văd că ai făcut mici schimbări cosmetice, parcă ai adăugat și două versuri, poate greșesc aici. Sigur a dispărut repetiția din primele versuri, bună decizie! Ai lăsat repetițiile esențiale, “cineva”, “argint viu”, “aricioaca” etc. Acum se înțelege mai bine și se leagă cu finalul. Totuși aș mai lucra foarte puțin la formulare și așezare a versurilor sub aspect vizual în strofa a doua. Cred că acea capitalizare a substantivului „Cineva” este accidentală, Word-ul face astfel de schimbări automate după punct. Nu sunt prea încântată de „te-aș face numai argint viu” din “dacă te-aș îmbrățișa/ te-aș face numai argint viu din cap pînă-n picioare” Nu se poate formula altfel? După ce am citit aceste versuri am gândit imediat “a otrăvit-o din cap până în picioare” știind că mercurul e toxic în anumite cantități. Abia în strofa finală am înțeles că idea era a pierderii prin risipire, a trecerii fără urme. Apoi aș vrea să remarc și alte elemente ale tehnicii folosite, pe lângă repetiție înlănțuită logic, și-anume o contemplare până la renunțare, aproape de resemnare în această relatare afectivă. Unde este revolta și riposta? Pare că totul e bătut în cuie de stele, inevitabil, un maktub acceptat cu ochii coborâți.
Mă grăbesc să apăs pe Trimite! sperând că nu voi pierde comentariul și de astă dată.

Nu înțeleg cine sunt ei în versurile \"mîini străine ochi celebritate/ uneori semănăm/ ei adîncesc rădăcini\" și dacă e vorba de însămânțare sau asemănare în \"uneori semănăm\" În rest, nimic de reproșat, doar de semnalat că iar ești pe punctul de a fi scris poezie adevărată.

Alberto nu este singurul care a remarcat că Emilian scrie bine. Cred însă că e descurajant pentru mulți poezia aceasta la granița cu proza. Ce vreau să spun este că ne-am obișnuit cu ideea că poezia e scurtă și tot ce depășește o anumită mărime și densitate este proză, uitând de fir epic și alte construcții specifice. Sper să greșesc și să fie doar genul acela de admirație mută această lipsă de feed-back. Revenind la poezia lui Emilian, aș emarca două coordonate definitorii: luciditate și angajare. Poate ar mai fi o a treia, nu sunt foarte sigură, mai studiez, și-anume o luptă continuă de evadare din spațiul concentrațional al prozaicului, egocentrismului. O căutare a sinelui prin raportare la exterior. Altfel spus o pendulare continuă între prim plan și panoramare. Evadări repetate urmate de reveniri la contextul ideatic inițial. Așa îmi explic repetiții de versuri sau fragmente precum \"totul a început bine\" Mi-au plăcut în mod deosebit versurile:
geamurile s-au aburit. și pentru asta am explicație. îmi place să cred că m-au vegheat peste noapte
douzeci de jandarmi cu nasurile lipite de sticlă.
lucrurile încep să mărșăluiască prin cameră într-o cadență îmbietoare.

Cred că numai la versul #3 e un pic de lucrat pentru că majoritatea celor ce citesc poezie nu vor să pătrundă sensuri ci să fie pătrunși cu emoții sau revelații. În rest, o bijuterie de poezie, cu arome esențiale, atât în rostire cât și în sensuri. Puține imagini, multă sugestie. Sunt plină de admirație.

Ah, și încă ceva. Începi cu \"las vene deschise\" și termini cu \"sufletul meu\". Aș prefera o întărire a coerenței imagistice. Iată lanțul deductiv: vene => sânge => inimă. Crezi că sufletul are centrul în inimă și deci ar fi următoarea verigă? Mda, e o posibilitate. În suflet ar curge alt fel de sânge... Ah, și ce ai zice de o generalizare prin retragerea eului:
sufletul | inima
veneție secată
Te rog nu schimba nimic. Acestea au fost doar niște gânduri împărtășite.