Portretul lui Fior L. Gri. Măr_inimie

ca Adam acesta să plece din paradaizu\' lui ca un excroc bogat și nepotolit :))nu știu de ce sună poemul ca un reproș la firesc...:)
\"cu un geamăt chinuit\" e balamaua poemului, îmi place glisarea asta de la îngropare la culegere.
eu aș fi scos mărul că prea direcționează și explică, iar epitetu\'\" mare\" l-aș fi înlocuit cu \"inimoasă\"...ce zici?
cu plăcerea lecturii,
amical fain-frumos,

Nu pot decât să îți dau dreptate și să îți mulțumesc încă o dată.

uite aici o poezie bună filtrată prin adevăr, cu fond bine determinat, cu rezonanțe în mai multe planuri, de rang universal. trecere treptată, cum că_ cunoașterea ar fi reversul fericirii într-un fel/sens anume și nuanțele din care se naște avariția, locomia. scris compact, liber, închegat. deformează prin lirism și întărește prin acțiuni/simboluri. accentuare în punctele nodale, dizolvare în transcederile fluide. da, mai bine cu \"inimoasă\", îi dă o profunzime ușor asimilabilă și cu efect. linia principală se păstrează nesufocată de prea multe detalii/imagini. poeziile în genul acesta îmi plac.