Fragmentarium. Ce vor femeile

Cred că e un blestem într-o limbă divină. Divinitatea se pierde printre cuvinte. Sau necuvinte? Poate experiențe.

foarte senzual si reusit aici

aș vrea să închizi ochii
atunci când îți deschid fermoarul
inimii
pe șira spinării să te coboare ger
unziul brațelor mele
fier binte


precum si fragmentarea cuvintelor

placut

ec

interesanta lectura asta pe cuvinte rupte

imi place foarte mult

aș vrea să mă iubești cu disperare
fără să miști

cred ca fiecare dintre noi asteapta sa iubeasca altfel. si sa fie iubit.

si nici un prezent nu ne poate ajuta daca sunt prea multe cuvinte

placut, citit, mai vin

Îmi place experimentul tău liric. Mai ales că se pot desprinde înțelesuri noi din rupturile acelea. Să fie o schimbare de stil? de atitudine?

În poezie poți realiza imposibilul, mai ales într-o astfel de poezie în care toate cuvintele gem umplute până la refuz cu expresivitate.
O iubire împărțită la “zero absolut” crește la infinit, însă doar disperarea în dragoste este o asimptotă către infinit, relevând un trend negativ, pe când iubirea rațională este constantă.