M-am trezit
într-o dimineață bordo
cu mâini prelungi
și fire de iarbă
colorate de soare
secătuita de suflet.
Am șters cu podul palmei
fereastra, de lacrimi,
și-am zâmbit senin
a
Astăzi, ”mi-e dor” nu mai înseamna nimic, nici măcar cât un “buna ziua”. Rostim mereu cuvinte fără rezonanța în noi și cu atât mai puțin în alții. Murim puțin câte puțin în fiecare zi, înainte de a
Iarna s-a zarit din tren,
cu cizme lungi,de nimfa muta
si tremurand a gand ceresc
clipea incet, pacatuind,
cu primul vant de duca.
Isi ascutea de trecatori
genele lungi, de vampa
si prinsa
- O sa astepti sa mai cresc un pic?
- Daca nu mor, da.
- Fara tine sunt nefericita.
- Las’ ca-ti trece.
- O sa ne iubim asa cum iti doresti, atunci.
- Stii tu oare cum imi doresc?
- Linistit,
Ma scutur de tine
in fiecare dimineata
uneori mai mult,
alteori mai putin
depinde de anotimp.
Iarna mi-e greu
pentru ca raman
dezgolita de ganduri
si mi-e frig.
Alung umbra ta
ce se
Toamna, trupul meu
se lasa izbavit
de frunzele tale
si sangele-mi
tresare-ntr-un ritm
nepotolit,
de viata si moarte.
Culori fara zbor
imi patrund
dincolo de insigurare
si-mi simt oasele
Amagitor echilibru rupt intr-atatea colturi si tintuit cu patima in visele mele, in fiecare dimineata, gustul tau dulce–amar imi rascoleste simturile si ma clatin. Ciobul tau de sticla smuls de
Cu priviri insetate, anotimpul,
sfarteca pasul timid al vietii
cu picuri grei de ploaie.
Cerul dezvelit de cuvant.
Isi unduia norii zamisliti
Din pacatul ingerilor.
Ploua resemnat si lin,
Vis de iubire
al unui anotimp
nascut
din arcuirea noptii,
Iluzia ta
imi coaguleaza simturile.
In zadar asterni
flori de liliac alb
peste strainul din mine.
Am obosit.
Si-mi trozneste
Rataciti-ma ploilor
la raspantia
unde se scurg pasii
dezgoliti de suflet
al zborului in doi.
Mainile mele,
ingeri ai durerii
vor apune lacrimi de dor
peste crucea
Fluturii ninsi
de cuvant
deseneaza cercuri
de dor nestins
pe nisipul uitarii
Aripile lor
insingurate
se smulg
din sensurile lor
si renasc
fara zbor
in pasii osteniti
ai poeziei din
Iti mai aduci aminte
cand jucam ping-pong
cu norii
si cum in fiecare noapte
ma rataceam
in privirile tale
ametita
de nefirescul bland
al atingerii lor?
Cresteam atunci
cu fiecare
Simt atât de acut
dorul de tine
încât tălpile firave
ale gândurilor
mă apasă, fremătând.
Lacrimile tale
mă prind de suflet
aruncându-l
în labirintul
plin de spini
al trecutului
Sanatatea ta dauneaza tutunului,mi-au strigat tigarile
condamnandu-ma la viata.
Vrei sa ajungi o havana fumata doar de Dumnezeu, sau pufaita de sfinti pe furis sub copacul ispitelor?
M-am
Omule de zapada,
ce privesti zadarnic
ninsoarea netraitelor dimineti
ridicandu-ti bratele a strigat
spre cerul care plange
Da-mi ingerii inapoi!
Vor invata sa moara
in visele tale
ce si-au
Mi-a refuzat marea înecul.
Nu ai actele necesare părăsirii acestei lumi!
Unde-i copia xerox după suflet și pașaportul iubirii, a
intrebat ea indignată agitându-și algele.
Și
Renuntand la nemurire
Dumnezeul de azi
priveste neputincios
cum ingerii lui
haituiti de
lupii oraselor
cu trupuri verzi
ranjitoare,
ascund unicornul
In oglinzi atemporale.
Mi-e tristete
si-mi sangereaza clipa
privirilor inapoi
oasele imi dispar
sub apasarea
ultimului sarut
iar umbra ta
imi blestema
rasuflarea
Ma astern stravezie
pe bratele
Oare cum vede lumea
De acolo, de sus
Steluta de aur
Ce soarbe in fiecare noapte
nectarul poeziilor?
Sarutand vesnicii
Lumineaza in fiecare secunda
Atingerea necuvintelor.
Vrei sa-mi fii cetina de brad?
Am intrebat sovaitor
un cactus inflorit
Nu pot…
m-am nascut fara brate…
Te voi impodobi cu primaveri
Ce-ti vor fredona colinde
Si in loc de brate
iti vor
Am visat izvoare
pufaind havane
Si ursi revoltati
mirosind flori de colt
Am visat nori jucand sah
Intr-o sticla de bere
Si cai turmentati
adormiti de noroc
Am visat clipe
muscate de
Doar tu-i stii copilariei
plansetul
cu cirese amare
furate la asfintit
de lacrima
ingerilor de lut
Iar ea
iti cunoaste
mersul inapoi
prin colbul arcuit
sub greutatea tacerii
LS