Destin
M-am trezit într-o dimineață bordo cu mâini prelungi și fire de iarbă colorate de soare secătuita de suflet. Am șters cu podul palmei fereastra, de lacrimi, și-am zâmbit senin a
LSLuminita StanIanuarie
Iarna s-a zarit din tren, cu cizme lungi,de nimfa muta si tremurand a gand ceresc clipea incet, pacatuind, cu primul vant de duca. Isi ascutea de trecatori genele lungi, de vampa si prinsa
LSLuminita StanRamasite
Ma scutur de tine in fiecare dimineata uneori mai mult, alteori mai putin depinde de anotimp. Iarna mi-e greu pentru ca raman dezgolita de ganduri si mi-e frig. Alung umbra ta ce se
LSLuminita StanRugaminte
Toamna, trupul meu se lasa izbavit de frunzele tale si sangele-mi tresare-ntr-un ritm nepotolit, de viata si moarte. Culori fara zbor imi patrund dincolo de insigurare si-mi simt oasele
LSLuminita StanAnotimp
Cu priviri insetate, anotimpul, sfarteca pasul timid al vietii cu picuri grei de ploaie. Cerul dezvelit de cuvant. Isi unduia norii zamisliti Din pacatul ingerilor. Ploua resemnat si lin,
LSLuminita StanDetasare
Vis de iubire al unui anotimp nascut din arcuirea noptii, Iluzia ta imi coaguleaza simturile. In zadar asterni flori de liliac alb peste strainul din mine. Am obosit. Si-mi trozneste
LSLuminita StanDorinta
Rataciti-ma ploilor la raspantia unde se scurg pasii dezgoliti de suflet al zborului in doi. Mainile mele, ingeri ai durerii vor apune lacrimi de dor peste crucea
LSLuminita StanÎnsingurare
Fluturii ninsi de cuvant deseneaza cercuri de dor nestins pe nisipul uitarii Aripile lor insingurate se smulg din sensurile lor si renasc fara zbor in pasii osteniti ai poeziei din
LSLuminita StanJoaca
Iti mai aduci aminte cand jucam ping-pong cu norii si cum in fiecare noapte ma rataceam in privirile tale ametita de nefirescul bland al atingerii lor? Cresteam atunci cu fiecare
LSLuminita StanAtât de dor
Simt atât de acut dorul de tine încât tălpile firave ale gândurilor mă apasă, fremătând. Lacrimile tale mă prind de suflet aruncându-l în labirintul plin de spini al trecutului
LSLuminita StanRamas bun
Omule de zapada, ce privesti zadarnic ninsoarea netraitelor dimineti ridicandu-ti bratele a strigat spre cerul care plange Da-mi ingerii inapoi! Vor invata sa moara in visele tale ce si-au
LSLuminita StanImpacare
Mi-e tristete si-mi sangereaza clipa privirilor inapoi oasele imi dispar sub apasarea ultimului sarut iar umbra ta imi blestema rasuflarea Ma astern stravezie pe bratele
LSLuminita StanIntrebare
Oare cum vede lumea De acolo, de sus Steluta de aur Ce soarbe in fiecare noapte nectarul poeziilor? Sarutand vesnicii Lumineaza in fiecare secunda Atingerea necuvintelor.
LSLuminita StanSenzatie
Mi-e frig Si ma invelesc Cu scoarta copacilor Retezati de furtuna Arterele lor ponosite Legate cu fire de iarba Proaspat udate de ploaie Imi primenesc sangele Uitandu-mi sufletul Undeva
LSLuminita StanMelancolie
Cand ai plecat Ochii frunzelor S-au deschis catre cer Implorandu-si Dumnezeul Sa le curme suferinta Verdele lor s-a abandonat Lacrimilor de dor Potolindu-si culoarea Cu prima adiere de
LSLuminita StanRugă
Adună vântule gândurile lui Și adie-mă cu ele Alintă-i sufletul Cu șoaptele mele de dor Și risipește-i îndoiala Învelește-l cu frunze de toamnă Și învață-l să zboare Adună vântule
LSLuminita Stan