Luminita Stan

M-am trezit într-o dimineață bordo cu mâini prelungi și fire de iarbă colorate de soare secătuita de suflet. Am șters cu podul palmei fereastra, de lacrimi, și-am zâmbit senin a

Omule de zapada, ce privesti zadarnic ninsoarea netraitelor dimineti ridicandu-ti bratele a strigat spre cerul care plange Da-mi ingerii inapoi! Vor invata sa moara in visele tale ce si-au

Cu priviri insetate, anotimpul, sfarteca pasul timid al vietii cu picuri grei de ploaie. Cerul dezvelit de cuvant. Isi unduia norii zamisliti Din pacatul ingerilor. Ploua resemnat si lin,

Oare cum vede lumea De acolo, de sus Steluta de aur Ce soarbe in fiecare noapte nectarul poeziilor? Sarutand vesnicii Lumineaza in fiecare secunda Atingerea necuvintelor.

Stiai ca poeziile plang? Din lacrimile lor S-au nascut iubiri Ale caror umbre Inca mai bantuie Asteptand primavara… Tintuieste-le fara teama Cu zale de roua De pagina ascunsa In coaja

Mi-e frig Si ma invelesc Cu scoarta copacilor Retezati de furtuna Arterele lor ponosite Legate cu fire de iarba Proaspat udate de ploaie Imi primenesc sangele Uitandu-mi sufletul Undeva

Mi-au murit copiii Nenascuti inca In pantecele Pietrelor de moara Si plansetul lor A descatusat icoane Din florile de gheata Ale destinului

Imi amintesc privirile tale patrunzatoare iscodindu-mi trupul si atingerea blanda cu care imi alungai umbrele trecutului.Inca mai simt mirosul tau ametitor, de brad rascolit de amintiri si apasarea

Delfini albi jucau poker cu viata in palmele mele trisand zborul ingerilor

Cand ai plecat Ochii frunzelor S-au deschis catre cer Implorandu-si Dumnezeul Sa le curme suferinta Verdele lor s-a abandonat Lacrimilor de dor Potolindu-si culoarea Cu prima adiere de

Adună vântule gândurile lui Și adie-mă cu ele Alintă-i sufletul Cu șoaptele mele de dor Și risipește-i îndoiala Învelește-l cu frunze de toamnă Și învață-l să zboare Adună vântule

Am visat izvoare pufaind havane Si ursi revoltati mirosind flori de colt Am visat nori jucand sah Intr-o sticla de bere Si cai turmentati adormiti de noroc Am visat clipe muscate de

Mi-e dor de gingasia unei cirese nascute intr-un castan.

Copile, De vrei să simți Gustul sufletului meu Otrăvit de alchimia existenței Înțelege-mi tăcerile Și mușcă din mărul Cu aromă de anotimpuri Semințele lui Sărutate de ploaie Îți vor

Amagitor echilibru rupt intr-atatea colturi si tintuit cu patima in visele mele, in fiecare dimineata, gustul tau dulce–amar imi rascoleste simturile si ma clatin. Ciobul tau de sticla smuls de

- O sa astepti sa mai cresc un pic? - Daca nu mor, da. - Fara tine sunt nefericita. - Las’ ca-ti trece. - O sa ne iubim asa cum iti doresti, atunci. - Stii tu oare cum imi doresc? - Linistit,

Astăzi, ”mi-e dor” nu mai înseamna nimic, nici măcar cât un “buna ziua”. Rostim mereu cuvinte fără rezonanța în noi și cu atât mai puțin în alții. Murim puțin câte puțin în fiecare zi, înainte de a

Renuntand la nemurire Dumnezeul de azi priveste neputincios cum ingerii lui haituiti de lupii oraselor cu trupuri verzi ranjitoare, ascund unicornul In oglinzi atemporale.

Simt atât de acut dorul de tine încât tălpile firave ale gândurilor mă apasă, fremătând. Lacrimile tale mă prind de suflet aruncându-l în labirintul plin de spini al trecutului

Fluturii ninsi de cuvant deseneaza cercuri de dor nestins pe nisipul uitarii Aripile lor insingurate se smulg din sensurile lor si renasc fara zbor in pasii osteniti ai poeziei din

Iti mai aduci aminte cand jucam ping-pong cu norii si cum in fiecare noapte ma rataceam in privirile tale ametita de nefirescul bland al atingerii lor? Cresteam atunci cu fiecare

Rataciti-ma ploilor la raspantia unde se scurg pasii dezgoliti de suflet al zborului in doi. Mainile mele, ingeri ai durerii vor apune lacrimi de dor peste crucea

Vis de iubire al unui anotimp nascut din arcuirea noptii, Iluzia ta imi coaguleaza simturile. In zadar asterni flori de liliac alb peste strainul din mine. Am obosit. Si-mi trozneste

Sanatatea ta dauneaza tutunului,mi-au strigat tigarile condamnandu-ma la viata. Vrei sa ajungi o havana fumata doar de Dumnezeu, sau pufaita de sfinti pe furis sub copacul ispitelor? M-am