Fulgere de sfinx
Fulgere de sfinx pe ape Păsări cu arcuș în spate Se grăbesc spre miazănoapte. Cântecul îl lasă-brumă Peste zorile din urmă. Ce le ține-n zbor pe toate Zâne de singuratate Păsări cu arcuș
LSLUMINITA SOAREServitoarea
Sub muțenia somnului Brațele poartă încă tăvile cu resturi, Le descarcă în subconștient. Înaintez printre mese, dreaptă, zâmbitoare, Anonimii mănâncă și pleacă Mereu alții mereu aceiași, Culeg
LSLUMINITA SOAREPentru cel ce va să vină
Pentru ce va fi să vină Despre ce să cânt, lumină? Pentru cel ce va să vină Dar totuși, nu va veni Pentru dragostea confuză Ce n-o pot răstălmăci Pentru chipul fără față Pentru trupul
LSLUMINITA SOAREInertie
La masă, stînd de vorbă cu tăcerea Vioara din urmă vestește-nvierea Plânsul e cald înca in cana de lut, Sunt la sfârsit și merg spre-nceput. Ceaiul vîslește-n arome, prin gînduri Negîndite
LSLUMINITA SOAREÎn portul Amsterdam de Jacques Brel
În portul Amsterdam marinarii cîntau Despre visele lor, într-un vast Amsterdam În portul Amsterdam mureau beți și sterili Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu. Mureau pînă în zori plini de dramele
LSLUMINITA SOAREIubirea-i moartă de Jacqûes Brel
Iubirea-i moartă De.acum nu le mai este teamă Sunt perforati numai de liniști. Ura lor este- atît de calmă Plânsul s-a transformat în rîsuri. Iubirea-i moartă, este vidă Purtată-n vînt de
LSLUMINITA SOAREAvarul de Moliere
Actul IV Scena 1 Cleante. Marianne, Elise, Frosine. Cleante: Hai să facem cîțiva pași împreună. În grădină sîntem mai în siguranță, nu ne deranjează nimeni aici. Putem vorbi
LSLUMINITA SOARECum l-aș putea numi?
Cine trece prin foc Cine trece prin ape Cine nu-i secerat de raze de soare Cine se trece prin noapte, Cine-și depășește încercările Și lună de lună zîmbește Chiar dacă totul se dărîmă în el Și
LSLUMINITA SOAREUniunea jurnaliștilor mijlocași
Uniunea jurnaliștilor mijlocași ar trebui să existe și ea ca orice agenție de bine a clasei decăzute, a clasei de substrat, ca o fabrică de împachetat viață în hîrtie de ziar, în zeflemea din
LSLUMINITA SOAREViața ca o reclamă
Am înviat pe la prînz, am făcut ochi de oraș și uite că-mi vine dor de ducă, de ros certitudini prin Hauptstadt de căscat gura pe la colțuri, de privit în vitrine, dar mă lovesc mereu de Ana
LSLUMINITA SOAREA murit
A murit la ora 10,30; era vară, Zidul năștea umbre de soldați. A căzut ca o ploaie de sînge, ușoară Sub bolta plopilor retezați. S-a întocmit procesul verbal, L-au pus pe o targă pe la
LSLUMINITA SOAREPurtătorii de cuvînt ai dizidenților
Ei sînt purtătorii de cuvînt ai dizidenților, dați-vă la o parte, faceți-le loc, să treacă pe măgarii împodobiți de sărbătoare prin oraș și să ne arate sînge congelat în doze de coca cola, oase
LSLUMINITA SOAREDizidenții
Apar și ei cîteodată cu semne schimbate uitate în umbre de litere schiopătînd a cioburi, a frînturi de retină, modești și șterși ca niște mucenici de ceară ce se tac printre rînduri într-un
LSLUMINITA SOAREUltimul zbor
Zbor fără țintă ca un vultur orb, Luminile fără remediu-mi sînt rănite, Degeaba port pe cap un coif de sfinx Degeaba am aripe poleite. De unde vin? Ce sevă materială mă plămădi? Din praful
LSLUMINITA SOAREEros
Aripile lui Eros sînt pîrjolite, arse; În flăcări arde zeul, în vid, incandescent, În noi, potir de rouă sălășluie de veacuri Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent. Veniți pe metereze,
LSLUMINITA SOAREDrumuri
Drmurile acestea cioplite în mine, Drumuri pe care doar tu le știai, Netede, albe, drepte... Drumurile celelalte, bifurcate Pîna la barierele netrecerilor în amintiri. Nu-ți era totul
LSLUMINITA SOAREVîrste
Fără să simți, Vîrstele ti se aprind în carne, Dispar apoi, Lăsînd cenușile să fermenteze, Doar ultimele ticluiesc rețele Și te rostogolești comod În plasa lor.
LSLUMINITA SOAREDorință
Am o dorință ciudată La început de anotimp. Să mă îngrop în învelișul aspru Al lunii pline, conținut hibrid. Să-mi închid păsările nărăvașe În învelișul galben, desuet, Să mi se piardă
LSLUMINITA SOAREUn fel de somn
Somnul meu retopit din cristale Florar trist de scîntei lîngă drum Coborît de pe reci piedestale Poți să-ți afli odihna de-acum. Peste alburi întinse și clare Mă aștern între morții
LSLUMINITA SOARESingurătăți separate
Două poluri tăcute, Fiecere umplîndu-se de frigul celuilalt, Între ele, spintecînd conveniențele Plonjează cuvinte umbroase, de bazalt. Două poluri Ce nici măcar nu se resping, Înfășurate,
LSLUMINITA SOAREDragoste capitulată
Nepăsarea gîndește între noi distanțele Între alfa, omega, au crescut doar restanțele, Răni încă transparente sfîrtecă sentimentele Nu mai putem conecta elementele Ce stratifică dragostea din
LSLUMINITA SOAREDeclarție profană de dragoste
Ca un coral secționat e cerul Resupurînd mereu răspunsuri reci, Din cele ce s-ar vrea să ne trăiască Într-un imaginativ reveci. Ești rana mea, iubite, împlîntată În cerul meu fragil și
LSLUMINITA SOARESentimente risipite
Dimineața mea albastră Cer și apă Sub pleoapele tale. *** Mugiri spintecînd lumina. Cerul foșnește Sub păsări. *** Scriu. Cerneala înoadă cuvintele. Urcuș de gînd. *** Nu
LSLUMINITA SOARENu poate fi
Nu, nu poate fi, posibilul l-am explorat, l-am calculat, am îndepărtat răul ca pe o sticlă murdară ce se spăla într-un sînge prea curat pentru un azi atît de imens, atît de tragic în măreția
LSLUMINITA SOARE