Poezie
A murit
Purtătorii de cuvînt ai dizidenților (2006)
2 min lectură·
Mediu
A murit la ora 10,30; era vară,
Zidul năștea umbre de soldați.
A căzut ca o ploaie de sînge, ușoară
Sub bolta plopilor retezați.
S-a întocmit procesul verbal,
L-au pus pe o targă pe la unșpe\'
Zidul năștea umbre de soldați,
De durere stătea să se surpe.
La inventar avea o cămașă
În care fusese împușcat,
Un jurnal intim și o banderolă
Ce-i acoperise capul bandajat.
Un jurnal intim, un bandaj și-o cămașă
A fost averea lui toată din viață,
Le-au pus soldații într-o cutie
Și le-au trimis la părinți cu aviz acasă.
Dar n-au mai ajuns la destinație
Că s-au pierdut pe drum aiurea.
La un colț de drum l-au aruncat
Să-l înghită în sînu-i pădurea.
După vreo cinsprezece ani
S-a spus că nici n-ar fi murit
L-au decorat cu ordinul morții clasa-ntîi
Pe unul ce-atunci ar fi venit
Avea un jurnal, un bandaj și-o cămașă
Sub braț și-un buletin străin
Care nu se potriveau cu chipul
Și nici cu scrisul celui ce nu mai era viu.
S-a prezentat pe scurt: sînt un erou:
Am venit la voi, să-mi puneți epoleți!
L-au crezut și i-au făcut statuie
Și-au scris despre el iluștri, erudiți.
Numai un zid păstra taine deșarte
Avortat în timpul însîngerat
Printr-un soare lichid și de bine
Războiul părea totuși neterminat...
013.766
0
mulțumesc, chiar am simțit poezia ta de aici, nu puteam să trec fără să las un semn,