Poezie

Dorință

1990/ Bucuresti

2 min lectură·29 decembrie 2005

Mediu

Am o dorință ciudată

La început de anotimp.

Să mă îngrop în învelișul aspru

Al lunii pline, conținut hibrid.

Să-mi închid păsările nărăvașe

În învelișul galben, desuet,

Să mi se piardă urmele

La început timp, fără regret.

Să fiu un tot șăgalnic

În universul ploilor, acid,

Transformată-n neducere

Cu direcția vid.

Aș anula astfel semnele stelei

Ce mi-a ursit visările la zid,

Aș croi simplu necesarul sacru

Al dragostei din mediul meu lichid.

Am o dorință anormală

De a dormi pe piedestalul greu

O lună tristă, transversală

Din ochiul violet de semizeu.

Numai astfel m-aș duce dor din lume

Și m-așterne cer de fulgi pe tine,

Ca dragostea doar forma mea s-o poarte

În caldul gînd al clipei către mine.

Numai astfel tu m-ai visa aievea

Acoperit de raza mea ascunsă

De fața ta de gînduri și de umbre

Dintr-o iubire veche, descompusă.

Am o dorință nedorință

Ce sensul iernilor ni-l schimbă.

Cînd vei privi prin timp spre mîine

Mă vei vedea ca rază în oglindă

Și nu te vei mira deloc de ce

Voi picura mici funigei pe cartea

Ce-o vei citi spre noi, de va fi seară,

Privind o lună albă, foarte tristă

Trăgînd în piept adînc, dintr-o țigară...

001.653

LUMINITA SOARE. “Dorință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-soare/poezie/157904/dorinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.