Poezii

s-a ales praful de pietre sub ploaia de iluzii n-a rămas nici o urmă sub valul de umbre ca și când n-aș fi fost niciodată aici... plutesc încă la o palmă de mare mă las încă atrasă de

LBLuminita Baboianu

0

1

nu vreau să te văd în pijama, m-aș speria foarte rău și-aș fugi. nici în halat nu vreau să te văd. habar n-am ce siluetă ai avea prin gemul ușii de la baie și mi s-ar părea ridicol să-mi

LBLuminita Baboianu

0

0

După-masă la patru plouă de mor și n-am nici un chef și stau pe covor. Ar fi bine să fiu undeva, pe la soare, să beau ceai și să uit că mi-e frig și mă doare fractura de suflet și cotul un

LBLuminita Baboianu

0

0

mi-aș cumpăra o bicicletă cu aripi dacă s-ar inventa nu mi-ar mai păsa de intersecții și de semafoare semnele ar deveni inutile pentru toată lumea și nimeni nu mi-ar mai putea reproșa că

LBLuminita Baboianu

0

4

m-am împiedicat de-o identitate pierdută am ridicat-o în dreptul inimii să văd dacă nu cumva inima mea o recunoaște (pentru o clipă am crezut că era vorba de cineva cunoscut ei dintr-un

LBLuminita Baboianu

0

0

am să ascund o jumătate de zbor de privirile reci și n-am să dau nimănui socoteală pentru asta o jumătate de aripă nici nu mai are sens fără formă și fără culoare am s-o ascund după

LBLuminita Baboianu

0

2

am să ies din amorțire ca un fluture primăvara îmi voi da voie să zbor fără să-mi pese că seara e frig și-ntuneric și ceața mi se lipește de aripi nu-i nimic dacă uneori mă voi prăbuși în

LBLuminita Baboianu

0

0

Într-un taxi mă urc pe la șapte spre ziuă și m-apuc iar de scris. Iară bat apa-n piuă! Habar n-am ce să-ți spun despre ceea ce vreau... sau ce simt... sau ce cred... Ar fi mai bine să

LBLuminita Baboianu

0

0

Caii mei verzi nu mai sunt pe pereți. Au și ei un sfârșit, ca oricare. Un strat de vopsea albă și gata, poți să mergi liniștit la culcare. Am încercat să-mi explic, dar n-a mers și, în

LBLuminita Baboianu

0

0

Aleea din față s-a transformat în parcare, e plin de mașini pe trotuare. Copiii n-au loc să se joace. Și-n scară miroase cumplit a mâncare. Ferestrele-s sparte, pereții

LBLuminita Baboianu

0

6

ni se preling tăcerile printre sirene albastre-n asfalt către miezul pământului dar se lovesc prea tare în curgerea lor de mizeria lumii prin canalizare și ricoșează brutal printre țevi

LBLuminita Baboianu

0

5

șapte crești șapte zâmbești șapte vorbești șapte contești șapte iubești șapte rănești șapte visezi șapte cedezi șapte crezi șapte vezi... lupți, cânți, urăști, lenevești... Ce

LBLuminita Baboianu

0

0

Iar am sărit calul acela de-o anumită nuanță de verde... Aducea oricum mai mult a girafă atârnat așa pe perete cu gâtul lungit de atâta căutare de sens sau poate doar de

LBLuminita Baboianu

0

1

Nu strică să ai uneori timp pentru ce n-ai gândit despre tine în restul zilelor tale în care ai respirat aerul dimineții fără să știi. În care n-ai numărat cu destulă atenție petalele

LBLuminita Baboianu

0

2

Călător fără drum, nu e locul tău aici, lângă peretele valului. Aleargă spre mare cu aripile-ntinse, sprijinit cu fruntea de inima mea și cântă o clipă tristețea de-a fi pescăruș fără

LBLuminita Baboianu

0

2

Îti șopteam primăvara cu fiecare cuvânt și iarna cu fiecare tăcere Erai doar un semn pe genunchiul meu stâng în visul de ieri Îmi creșteau ramuri din tine îmi acopereau ochii

LBLuminita Baboianu

0

1