Poezie
eco-utopia
1 min lectură·
Mediu
mi-aș cumpăra o bicicletă cu aripi
dacă s-ar inventa
nu mi-ar mai păsa de intersecții
și de semafoare
semnele ar deveni inutile
pentru toată lumea
și nimeni nu mi-ar mai putea reproșa
că încalc regulile
nu aș mai primi nici o amendă
că am trecut pe galben spre roșu
ar dispărea noțiunea de interzis
ca prin vis
ar fi totul posibil
și la înde-picior și pedală...
he-he-he, ce aiureală!
s-ar declanșa o transformare globală
în Neverland
și mașinile s-ar da pe gratis
de parcă cineva le-ar mai vrea...
ha!
și ce liniște ar fi peste tot
ca la țară...
s-ar dezinventa antidepresivele
și ar crește iarba la loc!
ploaia ar deveni plată
și-ar pierde apelativul „acidă”
Golful ar deveni destinație
turistică brusc, dintr-un foc,
iar America – parțial human stupidity show-room,
parțial stațiune balneară
ar putea apărea o problemă:
aglomerarea spațială!
dar vor fi întotdeauna
destui tembeli pe pământ
cărora să le fie frică să zboare
sau care să nu-și găsească echilibrul...
problem solved:
vor învăța să se deplaseze... pe picioare!
(bine-nțeles că vor fi frustrați
și vor vrea să reinventeze mașina...
până atunci însă ar fi mai curat
și s-ar re-echilibra clima)
045784
0
GA