Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezieurban

43 de metri pătrați

2 min lectură·
Mediu
Aleea din față s-a transformat în parcare,
e plin de mașini pe trotuare.
Copiii n-au loc să se joace. Și-n scară
miroase cumplit a mâncare.
Ferestrele-s sparte, pereții murdari,
treptele-nguste și nu e lumină.
Mi-e frică să ies când se-ntunecă-afară
să nu cad și să nu-mi rup o mână!
În cutiile verzi din tablă-ndoită
ar trebui să ajungă ziare,
scrisori, cărți poștale... Și-ajung
doar facturi și pliante
și anunțuri jenante
imobiliare...
Mă uit pe fereastră și constat cu mirare
că lumea stă-n loc și nu strigă: „Mă doare!”.
„Mă doare prostia, mai bine-aș lua foc!”...
Ați ghicit: stau la bloc.
Într-un bloc comunist. Și am și vecini...
Cei de la unu’ au câini.
Pittbuli, nu javre, și latră, și sar...
Nu mușcă, au botnițe, clar!
Da’ mie mi-e frică și mă-nfior și tresar
și tot timpul mă-ntreb: „ Chiar?!”
Vecina de sus are-o soră în State
și un tată alcoolic, paranoic și trist.
Ia bani împrumut... Și țigări... Și lactate...
Și o dată pe lună o bate.
Și jos la parter mai am un vecin
bețiv și murdar. Dar tăcut și blajin.
Adună cartoane și bea la birtu’ din piață,
și-și leagă bocancii cu ață.
Pe vecina de lângă, o unguroaică bătrână,
n-am văzut-o de-o lună.
E sigur pe-acasă, că se-aude când spală.
O caută cumnați și cumnate și-un frate...
Da’ ea nu deschide, că-i rea și nasoală,
și dau toți pe spate!
Pe-urmă pleacă-n oraș, de nebună!
Și iară n-o vezi câte-o lună...
Am și-un vecin tânăr, are nouășpe’ ani
și ascultă manele.
Vecinele-l ceartă că stă doar cu golani
și-o jupoaie pe mă-sa de bani
și nu le salută pe ele...
La șase o babă senilă și rea,
cu un soț pe măsură,
pândește ascunsă de după perdea.
La toți le e frică să dea ochii cu ea,
că rânjește și-njură!
Da’ viața-i frumoasă și simplă la bloc!
Nu tre’ să sapi în grădină,
nu repari gardul... N-ai nici o treabă!
Doar stai pe fereastră și spui și te miri:
„Ce dimineață senină!”
064.244
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
335
Citire
2 min
Versuri
55
Actualizat

Cum sa citezi

Luminita Baboianu. “43 de metri pătrați.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-baboianu/poezie/112372/43-de-metri-patrati

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@hanna-segalHSHanna Segal
Felicitari pentru realismul si talentul cu care ai spus lucrurilor pe nume. Mi-a placut cum fiecare personaj e creionat succint din cateva miscari dibace de rima, nici mai multe si nici mai putine decat e nevoie.
0
@luminita-baboianuLBLuminita Baboianu
Titlul initial era \"Fresca dictata de imprejurari\", asa ca si rimele mi-au fost dictate de real. N-a fost deloc greu!
:-)

Multumesc pentru trecere. Te mai astept.
Ludora
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
ideea nu e neaparat nouă dar realizarea e plăcută deși ar fi fost mult superioară dacă rima și ritmul erau mai îngrijite. totodată poate mie mi-ar fi plăcut să fie ceva mai existențialistă și mai puțin \"naivistă\". dar asta e chestiune de gust.
0
@radu-marianRMRadu Marian
\"Mă uit pe fereastră și constat cu mirare
că lumea stă-n loc și nu strigă: „Mă doare!”.
„Mă doare prostia, mai bine-aș lua foc!”...
Ați ghicit: stau la bloc.\"

...din păcate asta e realitatea...
...dar țin să-i precizez domnului Titarenco al cărui oraș de reședință e California,că nu numai Timișoara \"se vede\" în felul acesta de la balcon.

Poezie ,de altfel,reușită deloc \"naivistă\".
0
@luminita-baboianuLBLuminita Baboianu
Serios! N-am!

Domnului Titarenco:

- Nici n-am intenționat să fie mai mult decât este. E scrisă \"pe genunchi\", dintr-o suflare. Cum spuneam mai devreme, mi-au dictat-o împrejurările.

Domnului Radu Marian:

- Aveți perfectă dreptate: e din păcate \"priveliștea\" multora dintre noi.

Vă foarte multumesc amândurora de trecere.
Ludora
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Domnu\' Radu Marian,
nu știu ce problemă aveți dumneavoastră cu orașul meu de reședință dar nici nu mă frămîntă. V-o las dumneavoastră, problema. Ce pot să vă spun însă este ca am trăit ultimii opt ani de România în Timișoara, unde mai am încă și apartament și balcon de la care se vede Timișoara și încă n-am uitat cum arată. Asta printre altele.

Doamnei/domnișoarei Baboianu,
faptul că n-ați \"intenționat să fie mai mult decât este\" nu înseamnă că nu putea să fie mai mult. La urma urmei cuvintele mele nu cred că s-au vrut o descurajare ci invers. Continui să cred că are ceva vag copilăresc, ludic în ea. Ãsta nu e un defect. Este doar o alegere a reprezentării și poate plăcea multora. Eu mi-aș fi dorit ceva mai mult cinism. Desigur vina este la mine. Eu sînt cititorul.
0