Poezie
Lostrița mecanică
(odă tatălui)
1 min lectură·
Mediu
În pântecu’ fabricii, suit pe coama utilajului
stă omul cu chipiu și halat albastru
testează ventile, tamburi și motoare
cu mâinile prinse-n ulei și visare.
E-utilaju’ vulnerabil, ne spune.
E miraju’ improbabil, ne spune.
sau splina, sau plasma-i mărită,
siguranța de sine-i sărită,
n-am cheie franceză
de unșpe, de paișpe
șurubu’ nu ține la atâta vraiște.
E utilaju’ stricat, ne-arată,
are cuva valorică spartă.
[stop! pauză de respiro
.................................]
Eroul
nu-nțelege limbaju’ eclectic,
nu citește panou’ electric,
se mișcă sacadat & mecanic,
alterat din fire, organic
aderența-i cu zero-n diode
gându’-ncâlcit în catode
[zgomot
șșș — clanc — țang — fâș
șșș — clanc — țang — fâș
șșș — clanc — țang — fâș
vrrr — prop — vrrr — hârș
explozie!]
Eroul vrea
să-l ducă, conducă, repare,
să-l facă să șuiere tare.
[șșș — clanc — țang — fâș
șșș — clanc — țang — fâș]
Veniți, veniți,
să-i cântăm eroului
suit pe coama utilajului
[șșș — clanc — țang — fâș
șșș — clanc —
țang —
fâș]
Veniți, veniți....
[șșș —
clanc —
șșș —
țang —
fâș —
șșș
șș
șș]
...
0021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luiza Simion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Luiza Simion. “Lostrița mecanică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luiza-simion-1/poezie/14206442/lostrita-mecanicaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.