Luiza Oana Grosu

un sfert de păcat ne mai desparte de iad ne furnică șira spinării limbile tăioase ale focului nu ne dă pace ispita ne-ndeamnă cu vorbe prefăcute s-au topit lumânările tămâia nu mai miroase a

am pus o scrisoare sub pernă îngerii să coboare pe scări de Lumină și s-o aducă la Tine Doamne n-am mai vorbit de mult mâine seară Te invit la un ceai să-mi spui din ce cuvinte sunt făcute

Dumnezeu niciodată nu doarme veghează în ochiul meu să nu văd „urâtul” din noi îmi acoperă urechea să nu aud ceea ce nu se cuvine îmi dă puterea să-L simt în tot ceea ce ating mâinile mele cât

ochiul Lui ne privește din spatele soarelui murgi aprigi pasc din coama norilor păsări cu aripi de aur îngerii piaptănă cerul la apus desenează întuneric-lumină

Pe data de 17.01.2009, ora 12:00, Colegiul Național „Mihai Viteazul” va fi gazda unui spectacol intitulat \"Să învățăm iubirea \", spectacol organizat de către Luiza Oana Grosu și Daniela Bucă -

pune lumină în pântecul meu Doamne să crească pruncul sănătos și cu poftă de joacă dă-i zâmbet rază de soare ochi cristal de smarald netulburat de valuri primăvară în plete glas de înger

împreună din nou întinde mâna spre mine și mângâie-mi sufletul măcar o singură dată mă pierd în ochii tăi lacomi sunt patru ani de-atunci sau poate chiar cinci un sâmbure de speranță a

mai tac o zi numai și gata nu-mi place să te împart de luni până vineri ești al ei al meu uneori îmi aduci flori galbene de parcă eu nu aș ști că nu mai e primăvară între

Trebuie să iau copilul de la grădiniță. Alerg atât cât îmi permit tocurile pantofilor și „înaintata” mea vârstă de douăzeci și șapte de ani. Ajung într-un final, cu vreo zece minute întârziere și

Vestea despre intrarea României în Uniunea Europeană se răspândise prin toată țara ca vântul, ajungând până în cele mai izolate localități. Noile reguli ajunseră și la urechile lui Bălan, un cal cu o

Într-o zi, mergând la pășune cum făcea în fiecare zi împreună cu toate vacile din sat, Marcela zări ceva strălucitor printre firele de iarbă. -Vai! Ce minunăție! Acesta este pesemne vreun talisman

- Bunicule, de ce florile, care ieri erau atât de frumoase, de dimineață erau ofilite și unora le căzuseră deja și petalele? Ce se întâmplă noaptea cu ele? - Noaptea, după ce toți oamenii au

Cele pe care vi le voi povesti în continuare s-au petrecut cu sute sau poate cu mii de ani în urmă, pe vremea când nu exista țipenie de fluture sau alt tip de gâză pe fața pământului. Și după cum

cu mâna ta dormind pe șoldul meu am plecat astăzi cu inima în pași domoli de acasă mă priveai cu ochi mijiți printre gene - perdea imaginii ei perfide tolănită sub pleoapa ta pe cearșafurile

se scutură salcâmii acasă mama cu mâna streașină cercetează sufletele copiilor departe eu de izvoarele care mi-au legănat copilăria și m-au făcut om ca o salcie despletită îmi plâng dorul

Când vorbele-i alunecă de-a dura Și nu poate să-și potolească gura, Pentru soția ta, rețeta cea mai bună Þi-o recomand din suflet: un ceai de mătrăgună.

cere cu împrumut vieții lentilele cu cioburi oarbe. șterge-le îngrijit, cu vârfurile tocite ale brațelor, de mizeriile pe care roțile nemiloase ale timpului i le-a aruncat în față, apoi…

La marginea unui sat sărăcăcios, într-o pădure deasă de foioase și conifere amestecate, trăiau o mulțime de păsări și animale sălbatice. Fiecare avea căsuța lui și cu toții trăiau într-o bună

Meteora – granița între cer și pământ În vestul câmpului thessalian, o minunată cetate mănăstirească, unică în lume, domnește de pe uriașe stânci, ca niște coloși. Acest peisaj pietros îți creează

Calul s-a făcut șofer. Și-a luat șapca din cuier Și pantofii în picioare Și-a ieșit la o plimbare. - Te salut, vecine porc! Dau o tură și mă-ntorc. Urcă-n căruță la mine! Hai odată! Þin’te

O rățușcă șugubeață S-a urcat pe cotineață, Vrând să țină-o cuvântare Pentru frați și surioare. Toți au venit să o vadă. Ce forfotă în ogradă! Când vorbea mai înfocat Despre cuiburi și

O găină porumbacă S-a gândit astăzi, să facă Pentru masă o supică De spanac și de urzică. Pentru felul doi adună Iarba grasă cea mai bună. Drept carne pentru mâncare, Râme și-un gândac mai

paradisul e îmbrăcat în verde, cu proaspete nuanțe de roșu, galben și trandafiriu. biserici cu turle albe îi sunt cingătoare. în grădina raiului nu e liniște, cum s-ar putea crede. aici doar

dansul pescărușilor, în vârful catargelor, cheamă îngerul nopții. nemângâiate valuri leagană alge, șoptind malurilor povestea corăbiilor. scoici în cioburi îmbracă nisipul cu moartea lor.