Lucian Preda

e lună plină, Dragă! cu toții au adormit în așternuturi fine cu vise fericite oceanu-i liniștit copiii dorm și ei iar greierii ne cântă în versuri disipate romanțe de iubire pe când te

de mi-as aminti vreodata ca muzica pe care o auzi ma face sa ard sarutand ganduri in aripi de inger fulgerate la o mica distanta de tine pe un pod nevazut, dedesubt cu rai impletit pe

de-ar fi o sarutare mai tandra si mai lina ti-as darui-o-n stele langa un car nebun sa prind din zbor mirosu-ntreg de fan. Iar aerul sa zburde pe langa steaua mare a prea frumoasei galaxii

Mie tare mi-a placut “super” descrierea cartii a unei doamne din sala, care se scuza in continuu ca nu i-a citit cartea astfel pupand la Costel sau DoDu (inca nu-mi dau seama )in asa fel incat

Bolovanii din curtea mea s-au transformat in... cuvinte! Mama mi-a zis: Du-te la sapa copile ti-au pierit bolovanii prin minte.

------------------------ Mi-au amortit obrajii, De-atata sarutari. Sunt prins intr-o capcana, A sentimentelor de-amor. Am batucit cararea Spre-un suflet amortit. Acum iti aprind focul, Iar

Un cuc si ea sedeau alene sfartecand o noapte-neagra fara vant el facut ghem ea prinsa-n gand se sprijineau de ram incet alunecand priveau intruna strada goala cu surle prinse la

Dis de dimineata sunt spalat pe fata lumina-i in mine trupul pentru tine dor amar de viata prins pe la mustata din puteri divine arse tot de tine hai ca ma iubesti fata din povesti hai

S-a oprit, nu mai bate S-a facut un ceas de-atunci Trompetati! Curcubeul rasarit din inima banutului mi-a picat intr-o caldare de acid si s-a topit de singuratate. Ploaia cu alaiul sau

M-am rătăcit printre stele Nu-mi găsesc calea. Spre răsărit m-am tot dus, Am dat de luceafăr, de carul mare. N-am dat de tine iubito Te-ai ascuns după lună. M-am rătacit printre mii de

Deodata momentul ce ne unea cu puterea in care fara resort arcul sarea nestingerit scotea un vartej de sunete Noi doi intinsi pe spate, pocneam vorbe la intamplare indusi cumva in

Azi am sa vorbesc despre Magdalena prea iubita mea Magdalena dulce ca soarele diminetii intr-o vara torida, am sa va spun cum Magdalena iubeste, iubeste buze rotunde, crapate de vant, rosii,

Graiu-mi soarbe plin de teama nori de praf impaturiti si pluteste vorba goala intre zilele ce vin si privesc in zarea oarba spre un suflet de sidef incadrat cu mii de umbre ale celor ce-si

Cant de drag si dor amar, Cu o coarda de hornar. Cant cu jale si cu foc, Cu-a mea voce de noroc. Cant un janic vers de oaste, Cu o arma-mpinsa-n coaste. Cant cu dor de viata pura, Cu-a mea

Singurele coloane de granit, Stau agatate pe podeaua rece, A suspinului meu. Singurele vorbe desarte, Stau infipte in limba colorata, A vartejului meu. Singurele statui de un alb mat, Stau

Vei fi: un muritor de rand nu mai mult nici mai putin in acest peisaj calduros esti umilul calator deschizatorul de vise te asezi langa apa sorbi din putinul ei strop langa strop

E cald și frig O cană de ceai Umple o cămară, Clocotea apa În ochii triști Poale uscate de rău Îngheață principiu De un final nevenit.

In noapte gandurile se-aduna in stoluri luminand povesti de dragoste, povesti de amor, povestind pataniile prin umbre, traind fericirea prin cantec. muzele danseaza, danseaza

Toarna soarele placere in paharul meu cu bere. Eu ma vad dar nu ma port mai falos decat un fat. Luna plange dupa seara totusi, berea mi-e amara. Soare bland, mai lasa-ma sa mai sorb o

Nu cresc flori pe langa casa tristetii Nu cunosc fericirea, Din flori de eucalipt. Nu traiesc amagirea, Frunzelor de copac. Nu astept tristetea, Langa adierea vantului. Te vreau doar