Lucian-Horațiu Hînsa

Vă mulțumesc mult pentru lectură și observații. Într-adevăr, intenția mea a fost mai puțin una confesiv-personală și mai mult aceea de a sugera o stare universală, la care oricine poate ajunge, poate doar pentru o clipă: sentimentul acela de contopire în tăcere, dincolo de timp și de sine. Am preferat un limbaj mai amplu, incantatoriu, tocmai pentru a evoca acea „revărsare” de trăire care nu încape ușor în formule economice. Este o stare cât se poate de trăită — iar cei care au atins, fie și o singură dată, acel tip rar de liniște, cred că vor înțelege exact la ce mă refer. Mă bucur că ați simțit direcția.