Poezie

Noaptea...

1 min lectură·18 aprilie 2023

Mediu

NOAPTEA...

Mergi agale, mergi agale

Și tu crezi că ai scăpare

Pe când noaptea stă și tace

De milenii ea doar zace.

Luna tremură a dubiu,

Luna- licăr amorțit,

Un statornic vals și sumbru,

Timpul tot încremenit.

Cântă-n razele neclare

Singură, stingheră

Cucuveaua în răcoare,

Mintea-i ageră, tenebră.

Ai ales tu o cărare

Ce final ea nu mai are,

Drum ascuns, neprimitor,

Al tău pas șovăitor.

Ajungi tu la o casă

În pâlcul ros de amintiri,

În umbra vechii liniștiri

Te aștezi trist la o masă.

Tot în jur este vremelnic-

Scârțâie a ta rațiune;

Tinerețea nu rămâne,

Perfecțiunea-i vis perenic.

Scoți o carte îngălbenită

Pagini vechi de timp mâncate,

Înțelept cel care poate

Netezi veacuri damnate.

Cu ochi adânci privești în file

Negre pustiite zile,

Un flux-reflux ce-i monoton

Aceleași vieți, același ton.

Tremurând, tu descifrezi

Astfel taina o-nțelegi:

Moartea-i acest anotimp

Iar în față-ți... zeul Timp.

00642

Lucian-Horațiu Hînsa. “Noaptea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14169695/noaptea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.