Poezie

Suflet călător

1 min lectură·10 ianuarie 2023

Mediu

Deplâng rănile pustietății

Ce-mi îngăduie să simt, însetat de zori, tânjind, flăcările realității.

Ca un sfinx îndoliat pierdut in zări, cufundat în depărtări apuse

Îmi ridic privirea și suspin, oftând jalnic și deplin- tinerețile-mi sunt astăzi duse.

Înveninat de acest cuget,

Înveninat de vlaga reînoirii

Căutat-am paradisul...

Și lumina nemuririi.

Astăzi însă, înălțat eu stau ascetic

Pe-un tărâm ce-l simt străin,

Nu-i himeric- sunt venetic,

Pe-un pământ scăldat în chin.

În tăcere mi se topește jalea,

În uitare mi se revarsă marea.

Aceleași valuri urcă și coboară

În ceasul nopții ca și-ntâia oară,

Însă eu mă-ntind ușor

Împietrit, nepăsător.

Se prea poate ca-ntr-o lume de dureri înflăcărate

Suflete, prin juste fapte,

Cugetări de măreție,

Vise mari de veșnicie

Tu să crezi că învins-ai moarte

Citind a înțelepciunii carte.

Nu e drum de paradis

Tu să ai astfel de vis...

Orice gând, orice mișcare

Ca și valul piere-n mare;

Orice plâns, orice durere

Liniștea-n final ți-o cere.

Nepăsarea este totul, și prinde-n plasa sa

Adevărul, și lumina, uneori și dragostéa.

Deci nu te apleca spre a simțului decor,

Eliberează-ți rațiunea și fii suflet călător.

00642

Lucian-Horațiu Hînsa. “Suflet călător.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14166675/suflet-calator

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.