Poezie

Ochii verzi

1 min lectură·13 decembrie 2022

Mediu

Deschid rănile trecutului

Și mă las pradă sărutului.

Sângerez?

Inima mă înspăimântă

Când privirea ți se-avântă,

Tu ai ochi sublimi și verzi.

Pe unde ai pătruns?

Și cine te-a adus?

Poate briza primăverii

Păcălind templul durerii

A-nghețat orice apus.

Să simți că ești întâia oară,

Să simți că lumea-ți aparține-

Ceva nou tresaltă-n tine.

Ard fantomele iubirii

Ia-mi, te rog, frigul simțirii

Și să fim noi doi pe veci.

Stăteam în liniștea serii

Și priveam îngândurat-

Veșnic eu, înfrigurat.

Dar ce văd? Eu văd doi ochi

Înfrățiți cu soarele, cu luna

Verzi îi văd, dar simt întruna

Că trecutul l-au furat.

Ochii tăi renasc lumină,

Ochii tăi renasc pustiu,

Dar pustiul este verde,

Și în verde mă simt viu.

Un astfel de vis minunat

Ne-a fost clar... predestinat.

00893

Lucian-Horațiu Hînsa. “Ochii verzi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14166175/ochii-verzi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.