Poezie
Vârsta întunecată a agoniei
1 min lectură·
Mediu
Atunci când cerul
S-a prăbușit în mare,
Am fost prins la mijloc,
Prizonier,
Între două planuri
Paralele.
Să mă zbat e de prisos,
Nu-mi aduc decât durere,
Așa că am să stau
Nemișcat ca un mort
Și doar o să urlu,
Prelung și tare,
Nesfârșit ca un ecou,
Pierzându-se în depărtările,
Din mine.
N-am să mai privesc
Dâra de organe lăsată
În neizbutitele mele
Încercări de evadare
Și am să încerc să uit
Câtă silință mi-am dat
Să sap avid în mine,
Cu mâinile, cu dinții,
Propriul meu mormânt.
023.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Gheorghe. “Vârsta întunecată a agoniei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-gheorghe/poezie/166800/varsta-intunecata-a-agonieiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EF