Poezie
Femeia cu unul singur
1 min lectură·
Mediu
Mi-am luat o marjă de siguranță
În viața aceasta idolatră,
Să nu iubesc decât o singură dată,
Pentru ca numai astfel
Să pot înșela mereu.
Femeia cu un singur chip
S-a prelins pe podele,
Contopindu-se cu tălpile goale
Și s-a închegat în urme
De isterie dulceagă.
S-a ascuns sub prag
Și a țipat din gurile tuturor
Organelor sale rănite:
Te urăsc!
Nu mai pot fi Corpus
Când urli așa la mine,
Ridică-te de acolo,
Cu ușă cu tot,
Cu pereții ăștia muți
Sau cu mine dacă vrei,
Îți deschid fereastra temerilor,
Nevoia de zbor este doar a ta,
Eu nu-ți mai pot fi aripă,
Nici cădere nu-mi pot fi!
Nu mai sta acolo,
Încolăcită în formă de drac
În agonie surdă
Sub pleoapele mele.
Întunericul cărnii tale
Mă doare prea mult.
Oprește-te!
Lucirea nebunească
A ochilor tăi mă excită
În cel mai straniu fel
În care-ți pot spune,
Fără să mă sufoc,
Te iubesc!
012.738
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Gheorghe. “Femeia cu unul singur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-gheorghe/poezie/180545/femeia-cu-unul-singurComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Și a țipat din gurile tuturor\"... nici nu mai am ce comenta la asa ceva... (strict la cele 2 versuri)