Poezii

Șaptesprezece ore de tăcere, atât a durat copilaria noastră neștiută de nimeni; îți mai aduci aminte ? atât și nimic mai mult au durat și apusurile noastre în serile de vară târzie în care te

LGLucian Gheorghe

0

2

Cresc câini de stepă în boluri mici de sticlă pictate-n acuarelă, tu râzi în lumina difuză a timpului galben și-mi spui s-arunc pensulele mai sus, spre soare. Bicicleta mea copil mi-a rămas prea

LGLucian Gheorghe

0

2

În privirea ochiului închis am regăsit zădărnicia dorinței neîmplinite și-n largul meu apus solar am construit un monument închinat gândului nespus, nepângărit de temătoarele cuvinte. Nu-mi

LGLucian Gheorghe

0

1

Nu mai pot! aș fi vrut să urlu în pâlnia durerii, dar rafalele de tăcere ce-mi măturau creierul decelerat îmi înnodaseră gâtul alungit într-o triadă de nepătruns. Toate furtunile umane ce-mi

LGLucian Gheorghe

0

3

Nebunul cu ochii vii mă privește fără să clipească, mut și imobil, stând așa, întro rână, ținând o cutiuță muzicală în brațe atât de strâns încât ea geme în surdină, implorând iertare și

LGLucian Gheorghe

0

1

Analfabetule! striga ea, încordându-și toată feminitatea peste balustrada balconului ce dădea înspre felul lui de a fi bărbat. Ia-ți catrafusele iluzioniste și impostoare și pledează

LGLucian Gheorghe

0

3

Eu sunt prima și cea de pe urmă umbră aruncată-n falduri magice peste orele tale mute și însingurate, cea fără de nume și părăsită de glas. Umbra pe care-n grabă la plecare ai uitat s-o mai iei

LGLucian Gheorghe

0

2

Mi-e atât de dor de tine, prieten drag, Martor tăcut al existenței mele, Mare și strălucitor, crescut în taină Din imense bolți ale surâsului solar Ce ne mângâiau plajele nesfârșite Adunate-n

LGLucian Gheorghe

0

2

Mi-am luat o marjă de siguranță În viața aceasta idolatră, Să nu iubesc decât o singură dată, Pentru ca numai astfel Să pot înșela mereu. Femeia cu un singur chip S-a prelins pe

LGLucian Gheorghe

0

1

Citește-mi nebunia în ochi, străine și povestește-o mai departe celor care alunecă lasciv din ieri în mâine, înveșmântați în țolul iubirilor deșarte. Asemeni ție, în ofrande cred și

LGLucian Gheorghe

0

2

Atunci când cerul S-a prăbușit în mare, Am fost prins la mijloc, Prizonier, Între două planuri Paralele. Să mă zbat e de prisos, Nu-mi aduc decât durere, Așa că am să stau Nemișcat ca un

LGLucian Gheorghe

0

2

Născut mort Din părinți morți, Din timp uitat, Și albii secate, Din vânturi ce străbat, Deșertăciuni aride Și păduri ce s-au uscat, Din umbre. Născut mort, În depărtare, Dar cu ochii larg

LGLucian Gheorghe

0

2

Sunt o cană De pământ ars …fără toartă. De vrei să bei vinul, Dulce-amărui, Ce într-însa poartă, Trebuie s-apuci Întreaga cană… Cu mâinile odată..

LGLucian Gheorghe

0

2

Nimic nu se aseamănă, Cu noaptea mea albastră, Când luna plină îmi umple pupilele, Larg deschise peste nemișcarea apelor Și liniștea îmi curge-n valuri line, Peste umerii goi de nedumerirea

LGLucian Gheorghe

0

1