Poezie
Nebunul cu ochii vii
1 min lectură·
Mediu
Nebunul cu ochii vii mă privește fără să clipească, mut și imobil, stând așa, întro rână,
ținând o cutiuță muzicală în brațe atât de strâns încât ea geme în surdină,
implorând iertare și eliberare.
De ce te uiți la mine așa, rostesc cu buzele cusute de ochii plecați înspre rădăcina pământului;
nu vreau să-l sperii, vreau doar să-l întreb…să știu.
Dar el tace.
Doar chinuită de strânsoare,
cutiuța muzicală plânge în surdină.
013.516
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Gheorghe. “Nebunul cu ochii vii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-gheorghe/poezie/235019/nebunul-cu-ochii-viiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"Dar el tace./Apoi tace iara.\" imi pare destul de fortat. presupun ca se pune accentul pe tacerea lui, dar cred ca poti scoate al doilea vers.