Poezie
Clipa de ceară
1 min lectură·
Mediu
Nimic nu se aseamănă,
Cu noaptea mea albastră,
Când luna plină îmi umple pupilele,
Larg deschise peste nemișcarea apelor
Și liniștea îmi curge-n valuri line,
Peste umerii goi de nedumerirea zilelor.
Clipelor din camera mea goală,
Le dăruiesc cuvintele celor două lumânări,
Ce-și vorbesc tăcut despre neștiute dorințe,
Îngropate-n mintea lor de ceară,
Scursă în pântecele timpului din pendul.
Culcat pe podeaua aspră de stejar,
Ascult inima pădurii ce a fost cândva,
Și mă bucur că n-am uitat
Să las fereastra din priviri deschisă,
Vântului ce mi-a promis aseară,
Că-mi va aduce înapoi din câmpuri,
Gândurile rebele ce-am lăsat să zboare,
Sperând că măcar ele să scape nerănite,
De ironia vieții șlefuite cu migală,
De resemnarea mea…
(și a ta)
013.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Gheorghe. “Clipa de ceară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-gheorghe/poezie/165270/clipa-de-cearaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EFEFelena fulea✓O idee puternic conturata, cursiva, vorbitoare. Atata liniste si, totusi, gandul, Gandul e pregatit sa rupa macazul blazarii, al acceptarii conditiei limitative de om. Simbioza puternica, concordanta om-natura. Frumos! Si bun-venit! Mi-era dor de simbolism.
0