să te obișnuiești în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski

poemul este usor umoristic, ce viseaza femeia..., portiere deschise si vulpi argintii. insa iti pot spune eu ce visez eu, in marea calitate de femeie, sa fac un poem cu cel care-l iubesc, el un vers, eu altul, este o simbioza deosebita, se nasc prapastii si culmi totodata nebanuite. chiar am unele idei pe tema asta si esti invitatul meu, am adresa pe pagina. scuze dar acum nu pot pune diacritice penrtu ca s-a blocat calculatorul.
si cel mai mult mi-a placut:
intr-o dimineata molipsitoare
oricine poate fi deportat intr-o siberie tropicala
cu un manuscris antisocial
mcm

cateva constructii care forteaza sau aglomereaza, cel putin asa receptez eu: siberie tropicala, moartea sferica, chiar si mamiferul chiar si vestitorul de ploaie. adica as incerca sa mai aerisesc putin, fiindca am impresia ca abunda in personaje si detalii. sper ca intelegi din asta ca e un tecst bun, dar care merita mai multa atentie din partea autorului.

ma bucura si ma onoreaza invitatia ta
chiar ma gandeam ca pe textele mele nu mai intra nimeni:)
multumesc mult pentru lectura si comentarii

ai perfecta dreptate in ceea ce spui, dar acesta a devenit in timp \"aproape\" un stil, un fel de a scrie, poate si din dorinta de a scrie altceva decat ceea ce se scrie, multumesc mult pentru sugestii si cu siguranta voi reveni asupra textului
cu aceeasi prietenie,

, chiar îmi pare kandinskian poemul tău, cuvintele ca niște vopseluri încăpătoare pentru singurătăți, femei, vulpi, valeți, extremități și necunoscuți. E o aglomerare terapeutică.

multumesc pentru lectura
te mai astept

sigur că textele sunt citite, uite chiar azi am primit prin posta revista \"singur\" unde ai acolo un grupaj de poezii pe care l-am citit cu mare interes. astept sa dai curs invitatiei din primul meu comentariu, adresa de mail este pe pagina mea:.
mcm

multumesc mult, iti scriu in acest week-end