Lory Cristea

tu vezi cum gândurile-or să se-ntindă tentacule de carne rea acidă îmbrățișări de var și cărămidă pân\' la ferestre... dincolo de grindă îi vor chema pe câinii care mușcă adânc, până durerea

abia aștept să mă desculț în râu când biciul pietrei gleznele-mi dezleagă ca pe-o dovadă clară și întreagă că Dumnezeu mai ține lumea-n frâu ca-ntr-un edict de înnoire-al firii sar

aș fi vrut să scriu o carte pentru copii un fel de lerui ler de noapte bună blândă odihnă astfel aș fi luat puțin din rolul fiecărei mame dulce amăgindu-și pruncul am scrijelit doar la

Dintre atâtea sunete si șoapte Deslușesc acum doar umbra ei ; Străbătând voios perdea de noapte , Aud un dulce clinchet de cercei . Si vad aievea sania cu care Visam să pot străbate cerul

Zice unu`, nea Vintilă Om cu state vechi de plată ,,Ia ascult-aci copilă Vreau să te-nvăț ca un tată!`` Și, cam bănuind eu rostul Cu tăticii de pripas Fac în fața lui pe prostu` Și să verse

Sunt un om periculos În Viena am călărit un cal de la șaretă Merit să-mi puneți etichetă (Deși vedeți... și-mi cer iertare) Sunt ambalat al dracu’ de frumos O fi latinul sânge-amestecat Cu

Știind o vorbă din bătrâni Că- ochii văd ,inima cere Mă-ntreb cum o fi reușit Să siluiască o muiere.

Alt poet pe care n-apucasem Să-l cunosc, s-a dus în praf de stea Îmbrăcat în aura-i de vorbe Ninge-vor peste domnia-sa Cumințenii de zăpezi albastre, Șoapte-n grai prea binecunoscut Vor

și-astfel umbra mea innebunise nu părea să mă mai țină minte aripi îi crescuseră-ntr-o noapte umbra mea mi-o luase înainte să mă țin de ea, să nu mă piardă! mă-nspăimânt, mă-mpiedic sau mai

moto: ,,nu e vorba de nici o clauză de savgaldare domne\'\' Domne, e rușine mare Zice Gigi cu năduf Clauza de savgaldare Nu crește-n Deltă prin stuf.

ce se mai cere domnilor la piață haine second.hand, carne de import, verdeață în afar’ de E-urile aducătoare de moarte cum funcționează relația cerere-ofertă de carte a-nceput să se publice pe

un du-te- vino... case, locuri în care frig subțire bate deși într-unele mi-e frică, presimt c-am mai trecut prin toate aici, în burgul ăsta tristic în care piatra sângerează și fiecare creastă,

aduce-m-aș ofrandă precum un fruct la masa la care ospătează, alături, draci și sfinți s-aud cum proorocește un faun scos din minți căruia-n noaptea nunții i s-a furat mireasa de furie și silă

să nu mă lași să aleg niciodată n-am să știu care drum duce spre buza caldă a somnului de-un ceas astfel n-o să-mi văd nici moarte nici decădere drumurile se vor săpa mărunte peste noapte în

Îmi trebuia această zi trecută Un ieri cu Dumnezeu pe frunte scris Să reclădesc răbdarea mea pierdută Și visele pe care le-am ucis. Mă străbăteau dureri fără de margini Și mă vedeam copilul

mai crezi? în poemele scrise de ciocănitori pe scoarță în orizontul dintre material și alchimie nici măcar în îndrăgostirea chiuvetei de spălător mai simți? mătasea căptușelii iubitei tale -

dacă mă faci să-mi crape cămașa în spinare și-ncet să-mi clocotească un abur cald în piept am să-ngenunchi în mine cu umilință mare și am să-mi scriu în gânduri: acesta e poet! ori, iarăși,

După ce gongul răsună plângând Și negura deasă a nopții se lasă , Auzi scârțâit de porți de mormânt : E la vânătoare Doamna cu coasă . Și ea are gene lungi și întoarse , Întocmai ca cele ale

ca singuraticul la băutură spun tot acestor noi și totuși vechi cuvinte cu gustul de vin fiert sau ceai fierbinte inima mea a luat formă de gură nu mai veni pricep că nu ți-e lesne dar