Blândețea și coana Lama

Coana Lama se trezise nervoasă, de fapt așa i se-ntâmpla de-o vreme-ncoace. Își luă halatul cenușiu pe ea și se duse târș-târș la baie. Prima intenție a fost să privească în oglindă, reminescență a vremurilor ei mai bune, dar se răzgândi brusc și se-așeză pe veceu. Nici acolo n-avea stare pentru că o copleșeau tristețea și furia. Cu o zi în urmă îl curtase insistent pe domnul Cămiloi, care se făcuse că plouă. Își făcu un pic de curaj și privi în oglindă.... pielea feței era mai galbenă și mai uscată ca niciodată, părul rar și cânepiu începuse să se spicuiască, iar un coș imens apăruse peste noapte pe nasul ei rotund ca o prună. Era clar, o nouă zi proastă! vai de cei ce-și vor intersecta azi, drumul nefericitei lor existențe, cu cel al coanei Lama. După toaleta de rigoare, făcută azi cu dușmănie, deoarece ața de curățat dinții se terminase, înghiți în grabă cafeaua și se-ndreptă spre locul de muncă. Era intelectuală coana Lama, tobă de carte, nu alta. La birou, DonBag observă imediat că vor avea prin preajmă o Lama nervoasă, așa că el, cu diplomația-i caracteristică îl luă pe ,,nu mă bag\'\' în brațe și-și văzu de-ale lui. Tanti Ani era plecată la mare, avea și ea dreptul la odihnă, deci coana Lama rămăsese un fel de stăpân absolut al teritoriului. Turma de oi pe care o supravegheau permanent prin satelit, dădea semne de nervozitate în ultima vreme. Coana Lama se așeză la birou, deschise Google Earth, și făcu un tur al întregii turme. Oile pășteau, care pe unde putea, dar ținta ei erau oile nedisciplinate, și fie vorba-ntre noi, cele care aveau blana și cornițele mai frumoase, pentru că profitau ca niște tâmpite de aspectul exterior, sau cel puțin așa credea coana Lama. Prima oaie rebelă care-i pică-n telescop a fost una, botezată Licăricioasa, care zburda de colo-colo behăindu-și într-un chip nerușinat de sexi, numele, suav de-altfel. Îi trimise prin laser un ghiont de avertisment în urma căruia îi va pârli nițel și blana. Ia să vedem ; mai departe.... hmm, tocmai îi ieșise în cale mielușeaua nebunatică, cea cu blana creață, pe care nici un cioban nu putea s-o stăpâneasă. Stătu pe gânduri câteva clipe, după care, cu un rânjet de satisfacție, scoase hârțoagele de identificare a fiecărei oi și hârș! o tăie definitv din catastife. DonBag trăgea cu coada ochiului, dar considera că era mai bine să nu se bage azi peste mânăriile coanei Lama. Totuși, dintr-o pornire pur creștinească se simți dator să-i spună; - Coana Lama, cei blânzi vor moșteni pământul.... - Așa o fi DonBag, dar noi suntem puși s-avem grijă să nu-l moștenească prea repede.