Poezie
poemul fiului meu
1 min lectură·
Mediu
pun lira-aceasta simplă drept pernă căpătâi
să dorm pe neajunsul și clocotirea mâinii
ca să visez mirosul de coacere al pâinii
și toți poeții-aceia ce i-am iubit întâi
e-adevărat că lumea îmi e un pic străină
deși, eu aș primi-o în sufletul meu, toată
dar am o altă lume și sunt așa bogată
că fericirea-mi pare aproape ca o vină
iar scriitura-mi este lumina mea din sânge
întâiul vis și poate chiar ultima nădejde
blestemul meu în care acela ce-l citește
s-audă cum izvorul meu susură și plânge
am scris atâtea lacrimi și dragoste mereu
de dor de-această lume și sete de cuvinte
și am avut întruna acest tablou în minte
că-i voi citi poemul, cândva, fiului meu
063.594
0

cum îmi mai place să citesc poezii
scrise astfel
fiicei tale ascundei în lapte poezia
astfel îi va crește din oasele proprii
fiului, treaba ta
să-ți trăiască! Și să ai \"cândva-ul\" relativ recent!
cu stimă și admir. Val