Poezie
La nuntă
1 min lectură·
Mediu
Se mai cunună fetele-n Ardeal
În ii de spumă înflorind ca merii,
Flăcăi cu plosca chiuind pe cal
Și babe-n poartă lăcrimând tăcerii.
Ce forfotă la poartă la băiat,
Se bate bradu-n poartă cum se cere
Glumește râde , dar e mort speriat
De parcă îl vor duce la tăiere.
De mii de ani aceleași vorbe spun
Și stiu cu toții rostul ce să facă,
L-au bărbierit , l-au îmbrăcat și-acum
Mai stau puțin cu el să mai petreacă.
Și soacra mare plânge fără rost
Spunând într-una : musai c-o să plouă,
Când am născut fecioru-așa o fost,
Să țineți minte ce vă spun eu vouă!
073789
0
M-a agatat o nimfa in Ardeal,
Cu sani obezi, inmuguriti ca merii,
Si, cravașat prin șura, ca un cal,
Eu m-am predat, acraniat, placerii.
Isi căuta, flamanda, un baiat,
Cum obiceiul morselor o cere,
Dar toti fugeau, cu chipul speriat,
Ca porcul de Ignat dus la taiere.
Mi se-ncreteste pielea cand va spun,
Si-mi amintesc tot ce a vrut sa-mi faca,
Nebarbierit si gol, un clown nebun,
Am evadat, spontan, intr-o prisaca.
La \"Iarta-ma\" azi plange fara rost,
Dar sunt departe si ma fac ca ploua,
Prefer, in calitatea mea de \"fost\",
S-apar pe la teve cu grupul\"Voua\"...
P.S:Micutzo, nu vad ce rost are sa-ti stergi textele si apoi sa le postezi din nou...Oricum, n-ai sanse sa scapi prea curand de parodiile si catrenele mele!
Rudy Valentino Himself