rana mea, să nu te-nchizi de vezi vreme bună-afară!
e-o minciună de blândețe, îi urmează-un uragan
prăbușindu-te în mine, hăul tău vreau să mă doară
rana mea, rămâi cu mine ca gutuia într-un
Poate ca suna bine: sunt pe cont propriu de acum! Poate ca suna a libertate totala, de decizie, de optiune, de atitudine, de alianta sau non-alianta, de orice... Tentant ca fructul interzis, cand
Clipele de atunci, renegate,
S-au razvratit la timp tarziu
Facandu-mi fericirea o povara.
Spre inapoi sunt portile inchise
I-am ucis in mine
Pe toti cei ce i-am iubit
Geloasa pe plimbarea lor
Se ia o bucata de viata, se-ntinde bine-bine cu zambete fierbinti, sa n-aiba cute, se deseneaza linia de contur cu toate culorile ascunse-n verbele iubirii si se taie. Se cos bucatile rezultate,
Mi-am șters numărul matricol
De pe mâneca acestor poeme
Cu care defilez prin fața ta
Ca o școlariță
Ateptând măcar să trec clasa
Dacă la premiu nu mai am nici o șansă
Nu,n-am să-ți scriu nicicând poezii
Nu că n-aș vrea, da\' n-am voie, știi bine
Eu sunt aici, tu acolo și-n plus,
Ea te iubește mai mult decât mine.
Eu pot iubi infernal, alarmant,
Dar
Repede, repede, compresă cu alcool!(două beri să fie)
Soră! Fașă sterilă-mbibată-n cuvinte de iubire!
Strânge tare-tare garoul unei îmbrățișări-prietene!
Mișcă-te odată!
Fata asta pierde prea
Umblă-mi prin trup ca la tine acasă,
Stinge-aprinde lumini cum îți vine,
Iar înserarea de-ți cade în oase
Rogu-te, culcă-te-n mine!
Șterge-mi de praf bibelouri de gânduri,
Pune-mi și flori pe
Mi-ar fi trebuit cate zece degete
La fiecare mana
Ca sa pot scrie
Atat cat vreau a scrie.
Mi-ar fi trebuit
Trei emisfere cerebrale
Ca sa pot gandi
Si pentru cei (numai) cu bucle.
Mi-ar fi
Tristetile de azi
n-au egalat inca, scorul
cu tristetile de ieri
Mai sunt lacrimi neplanse
Si cuvinte de tacut
Mai sunt mangaieri de ucis
La granita
Cu trupul
Unui inger
Ne facem,
Dama de verde
Iese mai mereu din cărți
Craiul de ghindă
Pică-ntr-una spate-n spate cu așternutul
Temeiul e întors
Iar dragostea nimerește
Mereu în afara casei
Da\' ce-mi pasă mie
De toate
Nu-mi coborî sprânceana suită a uimire
Spre fruntea înca plină de-atâtea întrebări
Nu-mi spune prea din vreme de-a fost sau nu iubire
Mai lasă Întâmplarea să-mi plămădească stări
Și nu-mi
Iubitul meu m-acuză, uneori, de calități,
Iubitul meu îmi laudă defecte,
Iubitul meu își face lacrimă, câteodată,
Din zâmbetele mele
Și zâmbete din plânsul meu accidental.
Iubitul meu m-alungă,
Dacă tot stai cu ghearele-n inima mea
Ca-ntr-un lighean cu săpun,
Bălăcindu-te mai mult sau mai puțin infantil,
Fă măcar spumă!
Poate nu se mai vede
Că-n loc de apă
E sânge...
M-aș rostogoli la vale
Pe-a-ntâmplării sură cale,
M-aș rostogoli la deal
Pe-al păcatului sur cal,
Spânzura-mă-voi de vers,
Recompune-m-aș invers,
Verbul mult îmi e păgân
Când cu trupul mi-l
Ne-adulmecam uimiti si fara graba,
Ca doua fiare groaznic de frumoase,
In noi azi orice gest si vorba-ntreaba,
Tacerile-s si ele curioase.
Ne-adulmecam, uimiti de cata forta
Renaste-n noi
Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă
Tot cerul plin și greu de nori pe noi
E ploaia însăși crâncenă corvoadă
A bolții ce ne-nghite pe-amândoi
Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate
Își varsă
m-am strambat un pic la cuvintele care vin de-a valma
nelasandu-ma sa-mi odihnesc blazarea langa tine.
uite,
a trecut noaptea,
tot felul de vietati polueaza fonic
visele tale de
LT