loredana tudor-tomescu

Mă recompun încet, ciudat Din ce-a rămas nealterat Lipesc bucăți, dar nu găsesc În ciobul lor nimic firesc Ba n-am o mână de la cot Și nici să scriu nu prea mai pot, Ba șchiopătez de un

Ai venit până la ușa Unei copilării fericite Și ți-au deschis Poveștile cu mine, Toarse la gura sobei De o bunică plină de nepoți. Iarna decora pe afară Ulița pe care tu și mai ales

La noi, pe valea Oltului, nu ți-o tăia omul calea cu găleata sau desaga goală nici să-l pici cu ceară. Numai să nu-i fi călcat cumva hotarul cu vreun lat de palmă, c-apoi să te ții, zile bune nu mai

Gura asta, roșie chiar și-n pozele alb-negru -de unde, totuși, atâta explozie de roșu în imperiul declarat al albului?!??-, granită mobilă, browniană, între adevăruri biblice și desfrâul

În tâmpla mea se-ntâmplă-atât de multe Câte n-ai crede c-ar putea să-ncapă, În tâmpla mea se moare și se naște, Idei nebune caii verzi și-adapă. În tâmpla mea se zbar scrisori nescrise Și

E vreme de furtuna Se simte-n necuvinte Stau fulgere sa cada In inima cuiva Iar noi mizam orbeste Pe viata, inainte Nu vrem sa stim ce trasnet Ne va pulveriza. Jucam barbut cu restul De

Dacă vreau, pot să scriu și cu stânga Dacă vreau, pot să-mi mut și gura la spate Dacă vreau, mă holbez la tine cu pleoapele larg-închise Numai tu pari să ai probleme Cu urechile -când mi-ai

M-au asurzit tăcerile tale!!! Auzi???! Mi-au spart timpanele Gândurile tale nerostite, Cuvintele tale sugrumate Înapoia dinților încleștați... Ce iubire, ce păcat Ce dor nebun și-apasă degetul

Să te naști încă o dată, într-o altă limbă și cultură, e un travaliu chinuitor, uneori până-n proximitatea periculoasă a patologiei. Pentru că a doua oară ești conștient de travaliu și-ți revine în

Lasă-te de texte, a iubi nu știi Poți, cel mult, să umpli satul de copii, Eros încă-și ține fleici pe lovitură Că-i tot dai la moacă-n câte-o cotitură Nu demult, săracul, a-ncasat-o rău: L-a

Trec pe lângă destin și pe lângă ispită Bâlbâind cruci cu stânga -Doamne! Nu mai știu nici să mă apăr!- Cândva, dreapta mea spunea rugăciunea clar, cursiv, răspicat, Sau o putea silabisi Până

Dormi și gândurile mele Se împletesc semiclandestin În visele tale Eu veghez de pe margine, Ca un arbitru Cu ochii și la meci, și la tribune Încercînd să-ți prind Cu plasa de fluturi Un

Hai să ne facem de cap ca pe vremuri, Hai! Să jucăm pocker pe tot ce avem -Nu tu casă sau bani, doar o groază de prieteni – Și apoi din butoaie iubire să bem. Pune-ți poalele-n cap, mai sus

Are de toate-n garderobă: rochițe scurte, de Scufiță Roșie la adolescență, cu apetit pentru event-uri și date-uri riscante în calea lupului; are și un outfit-două de tînără “verticală și înaltă”,

Vacanță de vis De-ar spune colbul drumului, din satul meu de sub munte, cum fugeam cu tălpile goale, de-mi sfârâiau călcâiele, întâi prin porumbul bunicii - Cerber cu gesturi mute, dar cu inimă de

Am învățat pe de rost Strategia marilor învinși: Se zâmbeste mult și crud, Se-ntorc lacrimile din drum Și se opresc înapoia Unui hohot de râs, bolnav de frică, Se-mpinge de la spate inima Să

sterge-mi berzele de pe perete si in locul lor picteaza-mi usi sau un Dumnezeu cu pleoapa-nchisa granita la lumea celor celor dusi poti sa iei din ele, acasa, una cea mai dreapta, mare si mai

Să nu îmi stai prin preajmă, sunt virusată sigur Din creștet până-n talpă de un microb fatal, Se cheamă drag de oameni sau spune-i dor de viață De-așa ceva se moare cu cel

Se pare că am probleme de memorie. Îmi amintesc mai des decât e necesar De câte ori mi-am vândut Postul de titular pe un zâmbet Așteptând confirmarea statutului de prieten. Au și rezervele

La marginea visului Brațele mele te cuprind Să-ți dea bună dimineața. La marginea zilei Brațele mele te cuprind Să-ți ureze noapte bună. La orice margine ar ajunge viața ta Vei da De o

Noaptea cireșelor -a se adăuga la Poeziile de joi- Dacă aș avea un prieten cu casă pe deal, la Vlădești, să zicem aș mânca acum, chiar acum, cireșe cu doi prieteni, aș asculta blues m-aș

Se bășică unii, frate, Când le zici și lor vreo două, Epiderma li se rupe, iritată, Fix în două. Dar să-i lași pe ei să-ți toarne Verzi și-uscate, zi de zi, Le convine, chiar le place, Zi-le

La marginea visului Brațele mele te cuprind Să-ți dea bună dimineața. La marginea zilei Brațele mele te cuprind Să-ți ureze noapte bună. La orice margine ar ajunge viața ta Vei da De o