Loredana Elena Englisch

Mie mi-au placut influentele ivanesciene. M-am simtit ca intr-o vizita la el sau la Mopete... doar finalul mi se pare un pic slab, poemul se putea opri la gesturile care stau pe intuneric.Strofa, ma rog, delimitarea textuala numarul doi este preferata mea. Multe si nenumarate succese !

Cand cineva foarte apropiat iti dispare si nu il vezi nici macar cu privirea uitata undeva, departe, poti sa intelegi mai bine ce inseamna, cu adevarat, nespunerea si accidentul trecutului. Poate ca mie, personal, fiindca am trait aceasta pierdere, poemul imi spune mai mult, un pic despre comunism si un pic mai multe despre \"eroismul\" celor ce inca mai fumeaza \"carpati\"... Frumoasa lectura !

Foarte bine sustinute compozitional primele trei delimitari textuale dar... ce ne facem cu strofa a patra ? prea suna a reimprospatare cu miros de Miorita si de mama ce isi cauta fiul... poate e doar o actualizare a spatiului ondulatoriu al lui Blaga, habar nu am ce ai vrut sa spui aici, insa imi place metafora ultima, ea anuleaza parca efectul fals al penultimei \"strofe\" in care parca e prea mult spus \"o femeie inmormantata in hainele-i negre\", e ca o definitie a redundantei, nu crezi? In fine, e doar o parere.

Mie imi place foarte mult metafora deschiderii si ultima strofa dar nu inteleg finalul care, din pacate, cam distileaza esentele... cum e cu sfecla \"picurand, picurand\"...? Alles gute!

\"Linistea ar trebui sa fie pentru urechi ceea ce noapte este pentru ochi\" - Pascal Quignard...Cred ca avantajul unui poem lung este acela al unei linisti care se strecoara printre randuri neatinsa de niciun spectru tangibil privirii umane. Ai asemenea imagini poetice pline de linistea unei meditatii adanci ce razbate prin ele dar ai si foarte multe, sa imi fie iertat, registre nepotrivite cu intregul, de pilda papusa 2 sau 1 vorbesc intr-un alt registru stilistic, celelalte par a se intrepatrunde sau a se cauta reciproc.Pot sa iti spun care mi-a placut si consider metafore intr-adevar reusite desi poarta ceva in sangele lor din Blaga sau Nichita : \"lungite in glezna/mulgand intre gene neagra bezna\" - este o imagine reusita din a treia papusa, \"Rusalcele\". Mi-au mai placut apoi versurile : \"nimeni nu se-ncumeta sa raspunda/unei naturi ce se izbea dincolo de usa\" sau descrierea asta : \"cu ciob in par/de raze lung\" dar nu e totusi foarte nou ce faci tu, este un fel de sinestezie ce pedaleaza mai mult pe vizual decat pe kinetic, eu asa i-as spune si, din cate stiu eu, Bacovia in poeziile din \"Stante burgheze\"...In general imaginile temporal-negative iti ies foarte bine : \"lungi stele cazatoare/in trecere pe cer,/ne ard in gene/pana la ochi/si-n intuneric putem spune/ca ne respiram cu buzele direct in trup\" din papusa a cincea iar din a sasea mi-a placut aluzia Rasputin-ica si metafora timpului a la Bergson : \"mereu vom vorbi (...)/despre timpul ei lenes care iti cicatrizeaza memoria\" sau mereu vom putea vorbi despre a saptea papusa care, din punctul meu de vedere, este punctul slab al poemului fiindca aici pari a-ti fi pierdut echilibrul compozitiei prin versuri precum : \"ma sensibilizeaza spicele/cand se sistematizeaza (????!!!-total inadevat!) in capite\" dar poate reechilibrat ideatic si metaforic de \"tu traiesti in trecut ca intr-un/ balansoar prea moale, leganat inainte inapoi/decantat intre/doua realitati temporale\" - cam asta e esenta poemului tau, aici ar fi definitia lui si a ta, iar a opta papusa poate sta bine mersi rupta de celelalte fiindca ea apartine unei alte identitati. Prologul nu e la fel de bun ca epilogul.La mai bine si la mai multe !

Mi-a luat ceva vreme sa citesc textul asta dar... a meritat ! subscriu totalmente lipsei inteligentei si a bunului simt si, totodata afirm raspicat ca exista darwinism doar daca unii vor sa creada asta dar exista mai ales ignoranta si , din pacate, ca si prostia, nu doare. Inteligenta insa, ca si intelepciunea si bunul-simt, dor. Fiindca ele se simt in matricea existentiala, in matca nasterii ies o data cu tine pe lume. Le ai ori nu le ai. Ti se dau ori ti le iei. Foarte pertinent eseul, foarte documentat, foarte real. Este lumea in care intr-adevar, din pacate, traim.

Inca nu am gasi lumina... dar, daca as gasi-o, as vrea sa semene cu Baubaul nostru, e mai neaos si mai frumos... si deloc de speriat.

Multumesc pentru comentarii !

Si, totusi, Alexandru, crezi ca toare reminiscentele sunt numai de natura freudiana...?recunosc ca fiecare om are frustrarile lui insa ele pot fi si de natura intelectuala, nu neaparat sexuala... nu-i asa?;))

Mersi, Carmen ! si tu scrii interesant... poate iti mai trebuie un pic de curaj!

Concursuri mai noi de poezie sau proza nu exista ??

pe 31 martie se aniverseaza Nichita... asta nu inseamna nimic??

Asteptam inregistrari noi, de concursuri... concursuri... concursuri!!! literare... chiar nu mai exista ???

Este poem exceptional pe naiba. Nu inteleg ce e cu soldatii aceia. Nici cu semnul \"&\", nici cu \"grije\". Conform noului DOOM 2005 este admisa ca forma corecta \"grija\", nu \"grije\", nu \"grijanie\"... decat in cel mult injuraturile eugen barbiene... asa... Deci poemul nostru e slabut. De fapt, el incepe de la \"de ce reactii...\" ... acela este intr-adevar poem, pana la sfarsit, si asta, daca vrem sa fim generosi cu autoarea de \"pohezie\", vorba lui Naum, parca Gellu il chema...

O poezie bine scrisa, cu imagini concrete si atat de reale incat devin palpabile... mie mi-a placut imaginea cu atingerea aceea \"cu buricele ochilor\" si chiar primavara \"din cosul pieptului\", este o alternare de respiratie a existentei si o pauza intre ele in care contempli starea pe care o ai vizavi de \"primavara\" ei. Primele patru versuri sunt ca un fel de inchinare... in fata frumusetii ei aproape divinizate...mi-au placut insertiile negatiei si raportul tu-ea la altii-ceilalti. O frumoasa si fina individualizare a imaginii voastre , a ta si a ei, in lume, in primavara. Imi aminteste de o reprezentare a unui tablou dintr-un bar, in alb si negru, unde pe fundal sunt oameni grabiti carora nu li se disting fetele si in prim-plan sunt un el si o ea care se saruta. Timpul pare ca sta in loc doar pentru ei. Aici timpul e surprins in miscare dar si in contemplare. Mi-a placut imaginea \"sangele nostru crapa asfaltul\", e putin violenta dar tocmai prin radicalitatea ei in comparatie cu alteritatea ta in oglinda ei... Sangele crapa asfaltul unei existente sau al realului? este o contopire in numele iubirii sau al realitatii ca ea exista? frumoasa primavara ai descris...\"Pasteau\" acela nu prea imi place, insa... fiecare cu imaginatia lui si cu potrivirea cat mai exacta a cuvintelor pe tabla de sah a poeziei, nu?

Recunosc, este un gen de proza pe care nu l-am intalnit decat rareori la autorii-barbati. Imi plac insertiile psihologice si punctarea acelor stari vis-a-vis de Liliana. Nu stiam ca si barbatii autori pot simti si gandi astfel... foarte interesant... evident, total diferit de ... autori gen Coelho, o sub-literatura inca la moda... apa modelor trece, lucrurile autentice raman! Felicit intiativa celui care a avut ideea de a face cunoscut acest autor. Sincera sa fiu, pana acum auzisem ceva foarte vag despre acest nume. Acum vad ca merita sa fie citit!!