bla-bla, bla

Noutăți despre Dante Ce coșmar, urâtule, cumplit coșmar ! Te-ai îndrăgostit – după lungi tribulații după lungi ecuații pe unde-ai avut de dat bani la toți gealații – mai nou și femeii din tablă cea care te mângâie scârțâind ca o rablă și pe care-o pătrunzi prin cercuri o tunzi cu lingamul tău cel din fier. Ce-ai făcut, prostule?! Cum i-ai deschis cercul? Cum de s-a înălțat atât de sus? Ce vers să mai scriu din bucățele Pe foi cu pătrățele în aceste zile rele? Cum să mai locuiesc lângă femeia din tablă Cum să mai așez vinul brânza sosul pe tablă fără să cad, să zgârii ca o rablă de ce e atât de rece pe tablă? Ce e raza asta când deschid cercul și nu te găsesc? Ce e hăul ăsta adânc în metrul lui cub? Dați-mi, insist, un punct stabil : un calorifer sau un tub... Doamnă cu pălărie ! Tușesc ! Mă opresc ! Nu mai pot de isterie ! De ce tocmai pe tablă e-atâta murdărie? M-am trezit te-am zărit m-am pierdut în fața cercului temut și-am fost scos la plimbare de zei. Tu te-ai îndepărtat și mai tare te-am iubit, tu nu m-ai fi iubit în continuare în departamentul de maximă concentrare. (Din colectia de Rescrieri, playback-uri si stand-by-uri)