Lohmuller Beatrice

Când m-am trezit de dimineață Am văzut de la fereastră, Fulgi de nea ușor căzând, Purtați de vânt zburând, dansând. Am ieșit grăbit afară, Fericit că ninge iară! Spre cer privire-am

Când cerul este plin de stele Și când sufletul ți-e plin De iubire și de acele Sentimente ce devin Tot mai dureroase parcă; Te rețin mii de dorințe, Căci ai o inimă legată De trup, de suflet

De ce nu știi să prețuiești nici timpul, nici pe tine? În orice clipă poți să pierzi ce ai mai scump pe lume; Și-n orice ceas mai ai un timp să schimbi viața ta, Dar nu vezi șansa ce mereu a stat

În camera de trei pe patru Stă poetul necăjit, Îl frământă gândul aspru De trăiește sau de-a murit. Strânge-al lui condei în mână Și-adună gândurile-și greu, În mult prea slaba lui

În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în

Rostesc acest cuvânt, cu multă ușurință Dar nu realizez- Atât de multe lucruri; că mama este sfântă; E unică, să știi; Și ai să plângi amarnic când ea nu va mai fi. Mama, este totul; ce-i bun

Unde-mi fugi copilărie? Cu pași grăbiți te-ndepărtezi; Nu mai fugi de mine! Încă-mi place să visez- La zâne, regi și vrăjitori, pitici din alte vremuri, Că te știu trecând rapid, tu viață, mă

Eternitate -iubirea este pentru mine Și-un infinit pe tine te-am iubit! De unde soarele răsare și unde apune, De-acolo, pentru tine eu am revenit. În veci, și pe vecie! Uniți noi doi să

Au trecut atâția ani și toți au fost frumoși; Amândoi am râs, am plâns și-am fost bucuroși; Ce a fost rău și mai urât, am ocolit, am aruncat, De anii care i-am trăit -mereu ne-am bucurat. Mai

Afară ninge cu fulgi mari de zăpadă Eu de la geam stau și privesc; La focul din sobă mă încălzesc, Este frumos când este iarnă afară! Când eram copil nu îmi păsa de frig; Îmi înghețau degetele

O Isuse Domnul meu, ascultă ruga mea! În orice seară o cuvânt din toată inima. Croiește-mi drumul prin pădure, ajută-mă să văd! Mai pune pace-n suflete, că-n lume e prăpăd! Atâția oameni au

Destul de trist, sunt mare acum Și mă gândesc la mama mea, Aș vrea să opresc timpul din drum Dar cine asta nu ar vrea? O văd pe mama, pe bunica, Și mă-ngrozesc din când în

Vara vine cu miliarde de lumini Și noaptea licuricii joacă-n horă; Ea cu căldura sfidează din plin, Plăcutul anotimp, copiii îl adoră. Dar cui nu-i place vara? Cu apele-i calde... Și cine nu

Pe geamuri flori au apărut din nou Și streșinile sunt împodobite, Flori de cristal înflorite, Dar toate se scurg până de Anul Nou. Apele-nghețate luciul și-l arată; Deasupra lor, norii se

Un nou soi de gripă ne atacă iar! Și-o disperare ne cuprinde sublim; Vaccinul, se poate să fie-n zadar, Ne vaccinăm, trăim, sau murim? Unii susțin că nu este gripă; E motiv să dăm bani din

Primăvara a sosit Vremea s-a mai încălzit; Se-ntorc acasă rândunele, Căldura o aduc cu ele. Adie-un vânt de primăvară Ce frumos e azi afară! Natura iar a înverzit, Pomii toți au înflorit. Pe

Să nu îți fie dor de mine Și nici de timpul ce-a trecut, Să nu te mai gândești la mine Ce-a fost cândva e doar trecut! Va fi ușor să uiți trecutul Dacă nu te-ntorci mereu În urmă cu gândul,

Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze Și nici o iarnă fără fulgi de nea, Nu vreau o viață fără tine Ca singură să trec prin ea. La ce folos să treacă și să vină anii Dacă singur