LOliviu ofileanu
Verificat@liviu-ofileanu-0031832
Hunedoara
„”Mă iert cu dragă inimă că nu știu să fac nimic prin care să mă înrobesc altcuiva.” (Montagne)”
Liviu Ofileanu. Născut la 6 septembrie 1972, în Hunedoara, primul copil al lui Alexandru și Tereza. Debut cu poeme în revista “Provincia”, 1994. Activitãți de cenaclu „Lucian Blaga” și "Katharsis" (1994-2003). Emisiuni literare la Radio Sica Hunedoara, 1997. Cărți publicate: corigent la fericire, Editura Emia, Deva, 2003; instincte canibalice, Editura…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Dl. Ioan Mircea Popovici
nu știu de ce m-am gândit la balada lui Toma-Alimoș, deși aici sunt jocuri inteligente cu locuțiuni referitoare la etic, rătăcirea sau uitarea surselor de folclor etc.
\"Năluca și oul de aur\" e cheia de boltă, anume simboluri pentru...las pe alții.
Cu prietenie, liviu
nu știu de ce m-am gândit la balada lui Toma-Alimoș, deși aici sunt jocuri inteligente cu locuțiuni referitoare la etic, rătăcirea sau uitarea surselor de folclor etc.
\"Năluca și oul de aur\" e cheia de boltă, anume simboluri pentru...las pe alții.
Cu prietenie, liviu
Pe textul:
„cuiburi de cuci" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextDl Macovei Costel,
e aici un poem de notație, dar una a decadenței particulare dacă pot spune așa.
Orașul moare d.p.d.p. cultural, presupun că asta ați sugerat, altfel am avea de-a face cu un poem referitor la ruina cetății și atât.
Aș scoate \"agora\" de-acolo pentru aerul de filosofie a la grec, nepotrivit cu \"mall\", \"cavoul de beton și sticlă\".
Cu prietenie, liviu ofileanu
e aici un poem de notație, dar una a decadenței particulare dacă pot spune așa.
Orașul moare d.p.d.p. cultural, presupun că asta ați sugerat, altfel am avea de-a face cu un poem referitor la ruina cetății și atât.
Aș scoate \"agora\" de-acolo pentru aerul de filosofie a la grec, nepotrivit cu \"mall\", \"cavoul de beton și sticlă\".
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„bocet..." de Macovei Costel
0 suflu
ContextDl. Laurențiu Belizan,
e bun mixajul imaginilor, îmi place.
Doar la final, de-numirea Poeziei prin simbolurile clasice ale Styx-ului, \"statuia ecvestră\" alias sufletul riscă o notă de deja-vue.
Oricum e o părere subiectivă, dacă ar fi acest poem scris de mine, aș elimina ultima strofă și specific de ce: comparația sufletului, prin presupusa lui natură de imaterial, nu poate primi prin comparație corespondentul solid al unei statui, adică există unele lucruri care nici la modul figurat nu prea sună la locul lor. Repet, sunt subiectiv.
Cu multă plăcere, liviu
e bun mixajul imaginilor, îmi place.
Doar la final, de-numirea Poeziei prin simbolurile clasice ale Styx-ului, \"statuia ecvestră\" alias sufletul riscă o notă de deja-vue.
Oricum e o părere subiectivă, dacă ar fi acest poem scris de mine, aș elimina ultima strofă și specific de ce: comparația sufletului, prin presupusa lui natură de imaterial, nu poate primi prin comparație corespondentul solid al unei statui, adică există unele lucruri care nici la modul figurat nu prea sună la locul lor. Repet, sunt subiectiv.
Cu multă plăcere, liviu
Pe textul:
„iubirea mă ține de un călcâi" de Laurențiu Belizan
0 suflu
ContextTeodor
oare mi se pare mie sau chiar descrii aici cu întreaga participare a fiiței și a elementelor înconjurătoare, ca martore mute și neputincioase, o moarte în plan real, care se poate citi și ca o moartea în text, cunoscuta risipire a vieții în pulberea fără suflet a cărților?
Fiindcă textul induce o tristețe de care numai moartea e capabilă și iubirile respinse...
Îmi plac:
\"sângele și-a încetinit mersul
pare să curgă în sens invers
îl iau în brațe și-l strig
DD sunt eu...\"
\"privesc dincolo fereastra deschisă
o boare plutește
peste bradul din curte
plouă mărunt...\"
\"Dumnezeu îmi face cu mâna și râde\"
\"o liniște sfârtecă cerul
și mi-e treamă că aburul
respirației mele va mirosi
a cadavre de păsări
acoperind totul\"
oare mi se pare mie sau chiar descrii aici cu întreaga participare a fiiței și a elementelor înconjurătoare, ca martore mute și neputincioase, o moarte în plan real, care se poate citi și ca o moartea în text, cunoscuta risipire a vieții în pulberea fără suflet a cărților?
Fiindcă textul induce o tristețe de care numai moartea e capabilă și iubirile respinse...
Îmi plac:
\"sângele și-a încetinit mersul
pare să curgă în sens invers
îl iau în brațe și-l strig
DD sunt eu...\"
\"privesc dincolo fereastra deschisă
o boare plutește
peste bradul din curte
plouă mărunt...\"
\"Dumnezeu îmi face cu mâna și râde\"
\"o liniște sfârtecă cerul
și mi-e treamă că aburul
respirației mele va mirosi
a cadavre de păsări
acoperind totul\"
Pe textul:
„moartea valsează între ziduri" de Teodor Dume
0 suflu
ContextVirginia Popescu,
cred că dvs puteți compune non-stop epigrame pe orice subiect și fără ca ele să scadă din intensitate.
E o sărbătoare a umorului fiecare.
Cu plăcerea lecturii, liviu
cred că dvs puteți compune non-stop epigrame pe orice subiect și fără ca ele să scadă din intensitate.
E o sărbătoare a umorului fiecare.
Cu plăcerea lecturii, liviu
Pe textul:
„Prieteni la cataramă" de Virginia Popescu
0 suflu
ContextSorine,
e aici un inventar psihologic bine temperat, cu o recuzită sud-americană dozată excelent, încât am crezut o clipă recitesc un pasaj din Marquez.
Salut!
e aici un inventar psihologic bine temperat, cu o recuzită sud-americană dozată excelent, încât am crezut o clipă recitesc un pasaj din Marquez.
Salut!
Pe textul:
„mai ții minte havanele cubaneze?" de lucaci sorin
0 suflu
ContextAnca,
\"singurătatea\" nu este la tine solitudinea temporară, e un ton al scriiturii tale,
apoi o identificare a la Nietzsche: \"singurătatea devenită om\", aici devenită POEZIE.
Îmi place mult a doua strofă chiar dacă tot poemul e bun, citez versul cheie:
\"o las în sală ca pe un pantof pierdut
știind că niciodată nu se va potrivi altcuiva\".
Păi, nici nu are cum și aici ai dreptate: suntem fiecare în felul său, poate semănăm dar nu suntem la fel.
Cu prietenie, liviu ofileanu
\"singurătatea\" nu este la tine solitudinea temporară, e un ton al scriiturii tale,
apoi o identificare a la Nietzsche: \"singurătatea devenită om\", aici devenită POEZIE.
Îmi place mult a doua strofă chiar dacă tot poemul e bun, citez versul cheie:
\"o las în sală ca pe un pantof pierdut
știind că niciodată nu se va potrivi altcuiva\".
Păi, nici nu are cum și aici ai dreptate: suntem fiecare în felul său, poate semănăm dar nu suntem la fel.
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„eu sunt femeia aceasta" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextCorina,
e alt poem bun, citez:
\"ea trece strada
printre omoplații tăi\",
\"prin vene îi curge lavă\" sunt versurile care îmi plac teribil.
Antropomorfizarea unei situații, a unei stări cum e gelozia, și încă sub \"semnul eternului feminin\", e o reușită. Presupun că gelozia pentru o FEMEIE trebuie să aibă forma unui bărbat simpatic care \"trece strada printre omoplații tăi\", așa cum e și moartea pentru o femeie, un bărbat înalt și tandru, foarte tandru...
Apoi, mai putem citi poemul în cheia unei gelozii firești, similarul unei invidii pasagere asupra unor texte foarte bune. Și Stănescu îl invidia pe Labiș.
Cred că am aflat în scriitura ta câteva repere. Dublul registru semantic, oglindirea subiectului. Unde mai pui că \"Red\" e culoarea iubirii, așadar \"a fi gelos\" face parte din ars-amandi. Felicitări!
e alt poem bun, citez:
\"ea trece strada
printre omoplații tăi\",
\"prin vene îi curge lavă\" sunt versurile care îmi plac teribil.
Antropomorfizarea unei situații, a unei stări cum e gelozia, și încă sub \"semnul eternului feminin\", e o reușită. Presupun că gelozia pentru o FEMEIE trebuie să aibă forma unui bărbat simpatic care \"trece strada printre omoplații tăi\", așa cum e și moartea pentru o femeie, un bărbat înalt și tandru, foarte tandru...
Apoi, mai putem citi poemul în cheia unei gelozii firești, similarul unei invidii pasagere asupra unor texte foarte bune. Și Stănescu îl invidia pe Labiș.
Cred că am aflat în scriitura ta câteva repere. Dublul registru semantic, oglindirea subiectului. Unde mai pui că \"Red\" e culoarea iubirii, așadar \"a fi gelos\" face parte din ars-amandi. Felicitări!
Pe textul:
„Red" de Corina Gina Papouis
0 suflu
ContextOana Sirbu,
e simpatică și ghidușie \"căpușa din capilare\", metaforă pentru râvna de a lumina.
Poemul tău pare un soi de răspuns la o întrebare nepusă aici, dar rostită de zeci de ani: \"ce e Poezia?\" Exact ca și orbii ce pipăiau elefantul, tu răspunzi: Ea este o căpușă, \"căpușa din capilare\". De ce să nu te credem? La Baudelaire era când păduche, când muză...
e simpatică și ghidușie \"căpușa din capilare\", metaforă pentru râvna de a lumina.
Poemul tău pare un soi de răspuns la o întrebare nepusă aici, dar rostită de zeci de ani: \"ce e Poezia?\" Exact ca și orbii ce pipăiau elefantul, tu răspunzi: Ea este o căpușă, \"căpușa din capilare\". De ce să nu te credem? La Baudelaire era când păduche, când muză...
Pe textul:
„Amiaza" de Oana Sirbu
0 suflu
ContextAnca,
m-am uitat pe tastatură și litera E e la distanță de O;
de semn sau somn?!
m-am uitat pe tastatură și litera E e la distanță de O;
de semn sau somn?!
Pe textul:
„boudoir" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextTeodor,
ai scris un poem bun, pe care, dacă ar fi al meu, l-aș opri aici:
\"anii mei s-au sufocat
în pântecele gol\" , fiindcă aici e toată concentrarea de forțe, ceea ce urmează sunt niște nuanțe care nu pot depăși frumusețea versurilor citate.
Cu prietenie, liviu ofileanu
ai scris un poem bun, pe care, dacă ar fi al meu, l-aș opri aici:
\"anii mei s-au sufocat
în pântecele gol\" , fiindcă aici e toată concentrarea de forțe, ceea ce urmează sunt niște nuanțe care nu pot depăși frumusețea versurilor citate.
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAnca,
e bine cum începe poemul, el reflectă o anume stare, uneori plictisitoare dar de aici, din marile tristeți pot fi trasate linii de plecare spre \"originalitatea\" cea mai puțin maculată de alte lirici...cred că tot clasicismul sau romantismul și alte -isme au o anumită doză de tristețe firească, fiindcă e a Omului, totul e cum \"să pară\" a ta mai bine exprimată, e ușor Doamne și-atât de greu.
e bine cum începe poemul, el reflectă o anume stare, uneori plictisitoare dar de aici, din marile tristeți pot fi trasate linii de plecare spre \"originalitatea\" cea mai puțin maculată de alte lirici...cred că tot clasicismul sau romantismul și alte -isme au o anumită doză de tristețe firească, fiindcă e a Omului, totul e cum \"să pară\" a ta mai bine exprimată, e ușor Doamne și-atât de greu.
Pe textul:
„boudoir" de Anca Zubascu
0 suflu
ContextCorina Gina Papouis,
îmi place poemul dv, mai ales că poate fi interpretat \"de două ori\", lucru tot mai rar în unele poeme de astăzi.
La propriu, oamenii discută orice, \"singurătatea care îi adună\" le este chiar subiectul. Figurativ, oamenii beau berea paharului creativ, adică fiecare privește spre sine. E demnă atitudinea subiectului din final:
\"și le-aș citi niște versuri\" dar și hilară în același timp, dacă în era pragmatică timpul alocat meditației este egal cu durata servirii unui hamburger,
adică nu putem scoate din amorțire decât persoanele care detestă amorțirea.
Mi-aduce aminte această poezie de \"Citadela\" lui Exupery, erau acolo niște cerșetori care au fost ridicați de pe stradă, au fost îmbrăcați, apoi...s-au plictisit de curăție, nu era natura lor, și după câteva zile au repopulat vechile străzi, cu rănile mai deschise, mai supurânde...
îmi place poemul dv, mai ales că poate fi interpretat \"de două ori\", lucru tot mai rar în unele poeme de astăzi.
La propriu, oamenii discută orice, \"singurătatea care îi adună\" le este chiar subiectul. Figurativ, oamenii beau berea paharului creativ, adică fiecare privește spre sine. E demnă atitudinea subiectului din final:
\"și le-aș citi niște versuri\" dar și hilară în același timp, dacă în era pragmatică timpul alocat meditației este egal cu durata servirii unui hamburger,
adică nu putem scoate din amorțire decât persoanele care detestă amorțirea.
Mi-aduce aminte această poezie de \"Citadela\" lui Exupery, erau acolo niște cerșetori care au fost ridicați de pe stradă, au fost îmbrăcați, apoi...s-au plictisit de curăție, nu era natura lor, și după câteva zile au repopulat vechile străzi, cu rănile mai deschise, mai supurânde...
Pe textul:
„Poezia în public" de Corina Gina Papouis
0 suflu
ContextDaria Caza,
e un tablou în mișcare presărat cu un singur gând enorm DUMNEZEU.
Proteismul Lui din ultima strofă denotă Măreția Sa, efemeritatea umanului.
Mi-au plăcut aceste versuri chiar dacă ele induc o îndoială:
\"pentru că norii-l fac
și-l desfac
înainte ca el să-și aducă aminte
de mine\"
e un tablou în mișcare presărat cu un singur gând enorm DUMNEZEU.
Proteismul Lui din ultima strofă denotă Măreția Sa, efemeritatea umanului.
Mi-au plăcut aceste versuri chiar dacă ele induc o îndoială:
\"pentru că norii-l fac
și-l desfac
înainte ca el să-și aducă aminte
de mine\"
Pe textul:
„dumnezeu" de daria caza
0 suflu
ContextLIM,
mulțumesc pt. lectura poemelor mele.
Mizezi aici pe simbolul poeziei vitaliste, e ok.
Mi-amintește și de faptul că Stănescu nu închidea ușa lui niciodată.
Cum i-am spus și lui Moga, vă citesc dar nu comentez mereu,
Salut.
mulțumesc pt. lectura poemelor mele.
Mizezi aici pe simbolul poeziei vitaliste, e ok.
Mi-amintește și de faptul că Stănescu nu închidea ușa lui niciodată.
Cum i-am spus și lui Moga, vă citesc dar nu comentez mereu,
Salut.
Pe textul:
„verde în propria cameră" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextDănuț,
e un poem bun, imaginea din prima strofă e super.
Apoi, în totalitate, prin termeni simpli, ai construit imaginea creatorului care nu umblă cu nasul pe sus, ca mine...
salut!
e un poem bun, imaginea din prima strofă e super.
Apoi, în totalitate, prin termeni simpli, ai construit imaginea creatorului care nu umblă cu nasul pe sus, ca mine...
salut!
Pe textul:
„Garderobă" de Danut Gradinaru
0 suflu
ContextTeodor,
\"pașii mei sunt niște cercuri\" îmi place mult.
Tot poemul e citabil.
\"materia ce nu poate respira/ fără mine\" îmi amintește de vers de-al lui Sorescu, ceva de genul: \"floarea e megafonul pământului\", anume că poetul e necesar umanității, prin El se exprimă INEXPRIMABILUL.
Cu drag, liviu ofileanu
\"pașii mei sunt niște cercuri\" îmi place mult.
Tot poemul e citabil.
\"materia ce nu poate respira/ fără mine\" îmi amintește de vers de-al lui Sorescu, ceva de genul: \"floarea e megafonul pământului\", anume că poetul e necesar umanității, prin El se exprimă INEXPRIMABILUL.
Cu drag, liviu ofileanu
Pe textul:
„interferențe" de Teodor Dume
0 suflu
ContextDl. Murza Narcis Ioel,
chiar și dacă am scoate ultima strofă din context (ceea ce nu e cazul), chiar dacă i-am schimba titlul atât de bine ales, versurile \"ah/ mă dezic de tine, Soare,/ la ce-ți trebuie/ atâtea femei\" ar străluci suficient...dar poemul e bine construit, titlul e la locul lui și \"aztecul\" face trimitere la instincte.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu
chiar și dacă am scoate ultima strofă din context (ceea ce nu e cazul), chiar dacă i-am schimba titlul atât de bine ales, versurile \"ah/ mă dezic de tine, Soare,/ la ce-ți trebuie/ atâtea femei\" ar străluci suficient...dar poemul e bine construit, titlul e la locul lui și \"aztecul\" face trimitere la instincte.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu
Pe textul:
„aztecul" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextCarmen-Manuela Măcelaru,
\"deformarea adevărului e cea mai frumoasă metaforă\", sună super, când ne gândim că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce vor să pară.
Îmi place mitraliera dv., felul în care incită spiritul poetic dar și instinctualul, ca de pe poziția femeii-care-e-unsă-cu-toate-alifiile,
într-un șir de autoprezentări și recepții de sine pe diverse tonuri.
Există aici și simbolurile care țin de acvatic, adică mediul botezului în Cuvânt, sau o trimitere \"de departe\" la Cimitirul marin.
Mult succes în continuare!
\"deformarea adevărului e cea mai frumoasă metaforă\", sună super, când ne gândim că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce vor să pară.
Îmi place mitraliera dv., felul în care incită spiritul poetic dar și instinctualul, ca de pe poziția femeii-care-e-unsă-cu-toate-alifiile,
într-un șir de autoprezentări și recepții de sine pe diverse tonuri.
Există aici și simbolurile care țin de acvatic, adică mediul botezului în Cuvânt, sau o trimitere \"de departe\" la Cimitirul marin.
Mult succes în continuare!
Pe textul:
„Femeia labrador" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextEla Victoria Luca,
poate mă înșel, dar există în acest o poem o suferință care nu poate fi mascată de nici un soi de ironie asupra extincției, e un poem dintr-o suflare, tulburător și seamănă cumva, cu revelațiile sfinților înainte de a muri, unde accentul cade pe deșertăciune a la ecclesiast.
O zi bună!
poate mă înșel, dar există în acest o poem o suferință care nu poate fi mascată de nici un soi de ironie asupra extincției, e un poem dintr-o suflare, tulburător și seamănă cumva, cu revelațiile sfinților înainte de a muri, unde accentul cade pe deșertăciune a la ecclesiast.
O zi bună!
Pe textul:
„din memoria tatălui în memoria fiicei" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context