liviu ofileanu
Verificat@liviu-ofileanu-0031832
„”Mă iert cu dragă inimă că nu știu să fac nimic prin care să mă înrobesc altcuiva.” (Montagne)”
Liviu Ofileanu. Născut la 6 septembrie 1972, în Hunedoara, primul copil al lui Alexandru și Tereza. Debut cu poeme în revista “Provincia”, 1994. Activitãți de cenaclu „Lucian Blaga” și "Katharsis" (1994-2003). Emisiuni literare la Radio Sica Hunedoara, 1997. Cărți publicate: corigent la fericire, Editura Emia, Deva, 2003; instincte canibalice, Editura…
mulțumesc de trecerea constantă prin eșecurile mele literare,
pentru aprecierile nemeritate.
Now, about text: e un frumos poem de dragoste, presărat cu simbolurile poeziei clasice, cu comparanți din regnul animal, cu o reflectare a Eu-lui în oglinzile căutării de identitate.
Căteva sfaturi de prieten: se subînțelege că în clepsidră curge ceva, deci pentru a evita o tautologie poți scăpa de verbul \"a curge\":
\"din clepsidră
disperarea măsoară umbra mea de leoaică - (fără revenirea la gazelă) e un exces.
te face să te miști mai repede în mine
să rupi orice punte orice drum
să orbecăiești pe drumul înapoi către casă\"
(E o joacă de-a mea dar tu ești regina poemului tău)
cu drag, liviu
Pe textul:
„chemare" de Iakab Cornelia Claudia
inocență, viziune metafizică în termeni simpli, e ok dar cam le-a trecut vremea.
Cu prietenie, liviu
Pe textul:
„arunci cu dragoste peste pământ" de Diana Todea
toate trei sunt frumoase, dar mie-mi place prima mult de tot.
Există unele creații care au puterea de a deschide în mintea noastră imagini, asta înseamnă că trebuie să existe un precedent al imaginii. Când nu există un astfel de precedent, imaginația își face treaba, a priori trasează o logică.
În poemele de față, natura ține sărbătoare sufletului pur, eliberat de meschinăriile lumești. Oare cum ar fi să se certe doi trandafiri? Unul ar lumina mai roșu decât celălalt? Dar îi vedem și pe fragi, spălați de roua pământului, ca un plâns al nopții, fiindcă prin rouă pământul plânge noaptea aidoma bufniței cu ochii risipiți în beznă. Există în poezia dvs o candoare foarte bine prelucrată în alchimia calmă a orientului.
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
după câte știu eu bara \"slash\" e marcă înregistrată în poezia românească de Cassian Maria Spiridon, așa cum și Dumnezeu să-l miluiască, un Cezar Ivănescu are în poezia sa semnul de interogație sau exclamare la incipitul fiecarui vers...
Acum, despre text:
e aici un ritual bazat pe incantații poetice melodioase, un miros de \"to be or not to be\", dar genul e clasicizat, asta nu ar fi o problemă, din moment ce poezia \"de toate soiurile\" umple tarabele din piață.
Îți mulțumesc aici pentru parcurgerea textelor mele.
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„sahib" de Petru Teodor
Am remarcat câteva fraze care îmi plac foarte mult:
\"Poeții sunt poeți și apoi oameni?!\"
\"Pentru a fi admis în rândurile nemuririi autorul operei autentice trebuie să dispară.\" Ei bine, aici se poate rumega mult și bine pe marginea textului.
Chiar titlul e o provocare pe care trebuie să ne-o asumăm fiecare în parte atunci când credem că pictăm și zugrăvim folosind bidineaua...revelator.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu
Pe textul:
„Între pensulă și bidinea" de Vad Guzun
deja vorbești alt dialect,
al POEZIEI, primele două versuri le simt deja zgâriindu-mi spatele, deci e altfe...
Salut!-liviu ofileanu
Pe textul:
„Strigă și tu" de Carmen Sorescu
la/la/la/la/li
Carmen, fain și textul și muzica,
doar că e prea multă gresie, prin prea multe poeme am dat de ea,
știu că pare naturală fiindcă e în casă, sau e simbol asemenea faianței dar...
vezi tu.
OK poemu\', mi-a plăcut. Am strigat...
Pe textul:
„Strigă și tu" de Carmen Sorescu
e frumos că în poemele tale apar și cei din familia ta.
Acest lucru sporește realismul unor trăiri și văd că tu știi bine asta, de aici și până la creație e numai dorința ta extraordinară de a scrie bine, lucru reușit,
chiar dacă acest poem pare să aibă ceva din deja-vue-ul altor lirici feminine.
Salut!
Pe textul:
„numai uitarea" de Liviu-Ioan Muresan
ca de obicei, un poem în ritmul tău, cu radiografii ale interioarelor, ale limitei, ale vieții, ale eferității vieții.
Tu știi că avem o genă comună în poeme? Dorința de a ne cunoaște cu OCHII POEZIEI.
Felicitări pentru această bijuterie.
Prietenul tău, liviu ofileanu
Pe textul:
„noaptea fără vise e ca un interior cu lucruri perisabile" de Teodor Dume
e un poem al contrastelor, demarat dintr-o simțire agresată de inerentele schimbări sociale sau de mediu, interiare sau exterioare. O lume care se transformă sub ochii noștri în piatră, asemeni nevestei lui lot în sare, totul pare să afirme vechiul dicton panta rhei, curgerea heracliteeană.
Desigur, dacă acest lucru pare să fie firesc, e nefirească atitudinea lumii la plural, o lume indiferentă și caustică, incapabilă a surprinde trecerea, neantul, etc.
Versurile de la final dovedesc povara acestei suferințe calme, zăvorâtă între versuri tăiate atent, ca niște creneluri pe turnul de fildeș al durerii:
\"eu port povara un cuib de ciment
inima rândunică de praf\".
Dacă mi se permit câteva observații:
1- rima din primele două versuri scade mult din curgerea poemului.
2- poemul e bun dar are ceva care îl face greoi, vă las pe dv să vă gândiți.
Cu prietenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„rândunica de praf" de Nache Mamier Angela
jurnalul, ca specie literară...când te gândești că genul ăsta de texte poate continua \"fără-număr-fără-număr\", vorba unui cântec din \"folclor\".
Strofele 3 și 4 au ceva iz de poezie.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu
Pe textul:
„ipostaze" de Gelu Diaconu
mie îmi place dar LIM are dreptate, e prea dens textul.
Îți dau un sfat, adică eu aș alege liniile de forță și aș distanța în strofe, dar tu ești stăpâna.
liviu ofileanu
Pe textul:
„Stavroghin" de Carmen Sorescu
De asemenea, remarc modestia autorului:
\"N-o să îndrăznesc aventuri prea mari
degetele mele vor face un comerț cinstit.\"
apoi titlul, interesant \"un alt poem domestic\", cu o schimbare de macaz, fiindcă se știe că scriiturile feminine de mai ieri și chiar unele de azi, folosesc DOMESTICUL, oalele, cratițele și cearceafurile fără a cunoaște din ce categorie clișeistică fac parte. Ori aici, Domesticul se referă la o relație a Poetului cu Femeia poeziei, un clișeu e-adevărat dar care a schimbat un pic optica, fiindcă autorul insinuează față de femeia-poezie purtări de mascul blând, superb \"de frate mai mare\". Deși nu uimește dintr-o dată, poezia asta are șanse să prindă.
Pe textul:
„un alt poem domestic" de mihai amaradia
concepte asupra cărora discutau toți filosofii înaintea, în timpul, și după cele două conflagrații mondiale, fără nici un rezultat prectic, decât un tren marfar cu reprezentări, postulate și cam atât. Arta e pentru toți dar nu toți sunt pentru ea. Îmi place scurtimea poemului tău, chiar mi-am imaginat cum ar suna aceste cuvinte spuse de la balcon. Lumea cască gura, aplaudă, dar atât.
Pentru ea cuvântul speranță nu e din DEX, poate înseamnă \"pâine\", pentru altul \"pastile\", pentru altul \"Steaua București\". Din ceea ce ai scris tu, eu am descifrat umorul tău vis-a-vis de tipul acesta de discurs, fiindcă l-ai croit ca la oglindă, anume \"de efect\", simplu, fiindcă la aceste deziderate răspunde inconștient și isteric mulțimea, rasa umană.
Te salut, liviu
Pe textul:
„cuvinte de la balcon" de Liviu-Ioan Muresan
mulțumesc de trecerea prin poemele mele.
Acum, vreau să îmi dau cu părerea pe text:
actul deziderativ, adică \"vreau să simt\" nu are forță, îți spun de ce - una când miroși, pipăi, alta cînd anunți cititorul de ceva posibil dar încă neatins.
Poetul poate orice, sau aproape orice. Mai apoi, tu ai vrea ca planeta să fie un \"ceas imens\", frumos, dar gândește-te că toți fugim exact de ceas, simbol al trecerii, al efemerității noastre...Chiar dacă ai trecut asta la \"personale\", o poți transforma în poem dacă te străduiești.
Din tot, rețin cel mai important lucru, mai important decât orice poezie a lumii, anume faptul cuprins în titlul poeziei tale; sigur că iubești...ar fi o crimă să nu o faci.
Cu prietenie, liviu
Pe textul:
„oare iubesc?" de Iakab Cornelia Claudia
sub zodia diatribei cu \"adrisant necunoscut\", fiindcă sub protecția anonimatului, adică a formei de plural, \"nu se poate\" afla precis ale cui or fi \"sacourile călcate la dungă\", ale cui \"discursurile\".
Poemul ăsta dintr-o suflare are energia unui poet.
Cât despre subiect, 50% perisabil, s-ar putea spune și asta:
dar Ele? damele cu aprehensiunile felației, care abia mai pot vorbi?!
Cu prietenie, liviu
Pe textul:
„detest politețea asta scorțoasă" de Mirela Lungu
caznele acestui iad numit Poezie încă de la Dante,
frumusețea textelor șlefuite precum lentilele cunoscutului filofof,
încărcarea cu Păcatele celorlalti (citește textele tuturor, inclusiv ale mele),
solicită ființa într-un mod ireversibil,
ciocanul trecerii timpului, schizofrenia trăirii atâtor vieți care nu sunt ale tale, consumul de gânduri, dragoste și cuvinte, într-un cuvînt TRÃIREA e mai complicată decât ne-o predă filosofia socratiană sau chiar Spinoza.
Eu cred cum văd că aici crezi și tu, că fără lirism, poezia reflectă mai puțin culorile lagărului uman, lagăr ascuns marelui public ca un atelier de creație, ca un bruion de care ne rușinăm.
Cu pritenie, liviu ofileanu
Pe textul:
„lagărul din spatele grădinii" de Ela Victoria Luca
