Liviu Nanu

Ionuț, pînă să discutăm despre universul tău liric și profunzimea poeziei pe care o scrii, poate reușești să corectezi \"l-e aveam si l-e iubeam\" din prima strofă, mai pui ici colo o virguliță și încerci să eviți construcții în rimă de genul geamul sufletului-valurile gîndului; triste-batiste; frumusețea suferinței-puterea dorinței. iar virgula se pune imediat după cuvînt, apoi se lasă spațiu.
Cu prietenie,
Liviu Nanu

Felix, am rugămintea să nu mai răspunzi tuturor despre acest manifest pe alte situri, oricum n-o scoți la capăt. De fapt alte dureri și frustrări au ei, știi bine și tu. Atitudinea față de manifest este în funcție de personalitatea fiecăruia. E drept, stilul academic în care a fost redactat m-a nedumerit și pe mine, sînt cîțiva termeni pretențioși care fac mulți cititori reticenți, eu a trebuit să consult dicționarul, teoria literaturii și Istoria poeziei românești în patru volume a lui Mircea Scarlat. Asta nu înseamnă că nu aprob inițiativa, cum spuneam și la Deko, e mai ușor să dai cu tîrnăcopul decît să mînuiești mistria și cărămida. Bine că se face ceva, timpul va demonstra dacă se face bine sau prost. Și cum spuneam, te rog nu mai răspunde pe alte situri, atacurile asupra manifestului vin din frustrări de natură personală, nu literară. Cum se întîmplă și aici, dar cel puțin sîntem în casa noastră, pentru că eu așa percep acest site, de patru ani și jumătate de cînd scriu aici.

Mi-ai făcut poftă, acum ce mă fac? am făină dar nu am drojdie. Citit, plăcut...

Ramona, dacă măcat un singur vers a rezonat cu starea ta, poezia mea și-a îndeplinit misiunea. Onorat de vizită, mă bucur că te-ai regăsit în versurile mele.

Politicienii care migrează de la un partid la altul sînt prost văzuți. De ce fac ei asta? 1. își doresc o funcție de conducere și partidul nu vrea sau nu-i poate oferi; 2. intră în conflict de interese cu alți colegi; 3. din orgoliu, nu suportă critica; 4. naiba știe de ce. Dar nu despre politicieni voiam eu să vorbesc. Fac doar o comaparație între ei și scriitorii de pe internet care fug de la un site la altul cam din aceleași motive. Ori vor un statut preferențial, ori se simt neînțeleși, ori vor o schimbare, ori naiba știe. Mai există o categorie și anume cei cu mai multe conturi pe diferite site-uri (aici m-aș încadra și eu) dar despre ei cred că se poate spune doar că își doresc cît mai mulți cititori (asta în măsura în care activează constant, desigur). Într-un timp mă gîndisem să calculez (ce prostie!) cam cîți activează în mod constant și cred că dacă aici, pe agonia sînt activi cîteva sute din peste 20.000 , pe alte site-uri (nu-mi place cum sună concurente, le voi numi de același profil) abia dacă numeri 10-20, și aceștia tot poeziști la bază. Și cum era de așteptat, se mai și ceartă între ei, aici mediul fiind mai puțin atractiv.
Dar să revenim la poezie. Bobadil a scris una cu asane, am scris și eu o \"mahmureală\" cu asane și parcă am mai citit ceva legat de binefacerile toamnei și ale tulburelului. Cred că se pregătește ceva. Poate punem (în provincie) de un \"cenaclu\" cu lansări de carte, am informații că vor ieși zilele acestea de sub tipar două cărți care țin de comunitatea noastră.

Ioana, dacă ai timp și plăcere poți să-l traduci în americană, chiar aș fi curios. Bine că e totuși Vlașca și nu Sulina, e mai ușor la pronunție. Onorat de vizită, turneanco.

Adrian, devin fără să vreau nostalgic. Ce bun era balonzeidul, fulgarinul sau canadiana... Canadiana nouă, bineînțeles, vorba cîntecului.

În niciun caz, dar (subliniez) în niciun caz să nu te dai cu capul de pereții clădirilor cu bulină roșie.

Anghel, onorat de vizită, am făcut modificări în text.

Silvia, acum cîțiva ani eram pe malul Dunării cu cîțiva prieteni. Unul dintre ei, vînător, ne-a luat într-o seară la \"pasajul de rațe\", adică rațele care traversau Dunărea din Bulgaria. Și el ne spunea că seara, cînd privești pe cer, toate lucrurile ți se par mult mai mari, țînțarul cît o rață, rața cît un măgar. Mi-aduc aminte că am așteptat cam o oră și mi-am tot adus aminte de bancul ăla cu pisoiul. În final am plecat \"azi nu trec\" ne-a explicat el. Cu America e altă chestie, dar asta e o discuție care își trage seva din altă parte.

Camelia, Florina - s-a vrut o poezie de atmosferă, fără cine știe ce pretenții. Un exercițiu dacă vreți. Mă bucur că așa ați perceput-o și ați citit-o în cheia corectă.

Dacă genu spune „scrumbi”
Eu de ce să nu mă „bumbi”?
C-ar putea, Doamne ferește
Să mă creadă lumea pește

Era un banc: un tip întră într-o farmacie. Apar două farmaciste tinere. Ce doriți? îl întreabă ele. Aveți pește? Vai, nu avem așa ceva. Bine, de azi aveți.

Cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. E bine că manifestul n-a trecut neobservat, vorba aia (de la Andrițoiu citire) \"înjură-mă, dar nu mă ignora\". Cred că este evenimentul literar al anului 2006, măcar prin consecințe. Și va mai fi lansarea antologiei la Gaudeamus, dacă nu ne mai amînă editura aceea celebră.

În general nu-mi place să încadrez textele citite într-un curent sau altul și nici acum n-aș face-o, însă după lectură am definit poezia ta ca onirică. Și să nu mă contrazici, de fiecare dată cînd vorbim pe ym îmi spui că ți-e somn. La secretar de redacție m-aș băga eu dacă aș ști spaniola. De fapt știu ceva, uite Holas! și Ole! Observ reluarea unei teme, mai precis a unui personaj verde cu buline galbene (sau invers), probabil ți-ai propus un ciclu de poeme pe această temă. Succes!

Bun eseul dumneavoastră. Ar trebui citit de cît mai mulți.

Florina, de cînd te știu pe site, am observat că ai influențat mulți autori tineri, ești un fel de editor fără patalama. Te-ai mai și ciondănit, însă mereu cu argumente. Prin urmare, să n-o mai dăm după cireș, dialogul cu tine face bine oricui. Oricui nu i s-a urcat la cap literatura, adică. Iar discreția ta este o calitate pe care n-o depășește decît stilul, doar ți-am spus la Iași că ești stilistă, cum sorbeai tu din băutura aia exotică al cărei nume îmi scapă.

Vreo trei versuri în plus spre final, dar asta nu schimbă impresia frumoasă rămasă în urma lecturii.
Am remarcat (printre altele, desigur) ultimul vers al strofei a doua

Chiar azi dacă dorești, Sorine
Statuia mea ți-o dau în dar
Cu tot cu burtă. Dar mai bine
Ia una de parlamentar.

Cred că ai fi putut evita \"ci_ci\" din prima strofă. Strofa a doua în schimb face toți banii, am remarcat în special strigătul din final.

Scurt și frumos. Am remarcat finalul \"sufletul meu ca un corn
unde numai tristețea răsună \"