Liviu Nanu

Nu există (încă) această opțiune.

Florina, am scos o fierătanie, mulțumesc de atenționare.
Costin, cel mai mult mă bucură cînd cititorul pleacă de pe pagina mea cu o emoție, o imagine și (de ce nu?) cu o idee. Asta e cea mai bună recomandare, crede-mă.

Alice, nici textul meu nu se pretează la comentarii savante, eu sînt mulțumit că ți-a plăcut. Onorat de vizită și semn.
Adrian, Ted - se pare că am reușit să transmit o emoție. Chestia asta mă cam miră dar în același timp mă și bucură, ultimele două strofe (care în aparență nu au legătură cu restul poeziei) sînt scrise sub influența visului de dimineață în care jucam fotbal cu ghemotoace de hîrtie de ziar cu Salman Rushdie (el dădea și la țurloaie). Sus, în casa mea imaginară, mă așteptau niște pisici mari și fioroase. brrrrr...

Ella, abia acum am citit comentariul tău și îmi pare bine că ai remarcat timida mea încercare lirică. Mai ales partea citată de tine, adică una dintre ideile pe care se sprijină.

cred că ai fi putut renunța la ultimele două strofe.

vei știi?

Capitolul 2

De ce or fi criticați bărbații care imediat după o partidă de sex fug la frigider sau la televizor? Am văzut pe Animal Planet că așa fac și păianjenii și masculul călugăriței. Știu ei ce știu, ar trebui să învățăm de la mama natură.
Fde ce femeia a ieșit din coasta lui Adam cînd putea să iasă din orice organ voia mușchiul ei? iată o întrebare fără răspuns, adică retorică.
Cred că mai bine ar fi sunat \"boemismul\", m-aș fi regăsit mai degrabă acolo. Acum trebuie să fac eforturi mai mari.
La Roșiorii de Vede a avut loc un cenaclu organizat de Asociația culturală Mileniul 3, Casa de cultură municipală și biblioteca Gala Galaction la care au participat și cîțiva autori de pe agonia.ro (Florian Silișteanu, Bobadil, Ioana Barac, Ioan Peia și Eugenia Reiter). Au citit poeți locali (Florina Isache și Valentin Șaptefrați) dar și agoniști. După cenaclu s-a petrecut și o mică agapă prietenească. Să ne țină obiceiul, spunea cineva, nu mai contează cine.

Mă bucur că după atîta critică literară și note de lectură ne oferi ocazia să citim și acest al doilea roman, chiar așa, (sau poate mai bine) cu bucățica. Dacă nu mă înșel, primul (\"Învinșii\", 1994) a fost chiar premiat.

O lectură plăcută, ai combinat bine imaginea cu textul. Doar cu \"umBRÃ_PREcum nu m-am împăcat, deși la o recitire, nu mi s-a mai părut așa de asonant.

mirifiCÃ_COnsolare ?

Și-au adus aportul?

Andule, copilul meu spunea ciocanului \"tito\", dar asta e altă poveste. În general nu-mi explic poeziile, dar aici e musai s-o fac. E vorba tot de un vis, firește. Se făcea că urcam cu telescaunul la Releul din Parîng, știi tu, la Petroșani. Acolo e un fel de haltă, în dreptul unei cabane \"Căsuța din povești\". Mereu mi-am propus să ajung și acolo, dar niciodată n-am avut ocazia, ba ploua, ba mi-era lene, ba aveam bagaje. Îmi plăcea că erau desenate pe fațadă personaje din povești, mai ales din Albă ca zăpada. Cînd mai ajung pe acolo o să fac și niște poze.

Andule, mulțumesc pentru semn și sugestie.
Apropos, prietenii îmi spun Liviu sau băi antoane, în funcție de caz.

La început, adică prin \'98, mă intriga nostalgia domnului Florin Săvoiu după vremurile comuniste, mai ales că eu fiind redactor șef la DRUM, intram zilnic în conflicte de idei cu domnia sa. Se stingeau însă repede, amîndoi fiind firi tolerante, ne făceam și mici concesii, dînsul avea acea rubrică de tristă amintire, care trona pe prima pagină \"Bună ziua domnule primar\", iar eu încercam oarecum să estompez imaginea de ziar PSD-ist prin alte articole mai critice (care în final mi-au adus și expulzarea mea de acolo, publicația fiind plătită de consiliul local, cu majoritate PSD). Dar trebuie să recunosc și faptul că pe partea literară m-a ajutat foarte mult, debutul meu publicistic și literar făcîndu-se în săptămînalul DRUM. Pe vremea aceea eram socotit (de către unii) \"un poet de forță al Teleormanului\" \"o voce nouă și bla bla bla...\", ceea ce m-a determinat să-mi fac cont pe poezie.ro unde m-am dezumflat repede și unde am învățat foarte multe, avînd sfătuitori virtuali, prin urmare dezinteresați. Din tot ce scrisesem, au rămas pentru primul volum doar 5-6 poeme. Dar să revin la intervievat, Florin Săvoiu m-a ajutat și la editarea primului volum, la fel și domnul Constantin, directorul tipografiei, care m-au împins de la spate să editez prima carte. Graba aceasta însă nu m-a ajutat prea mult, am realizat după scurt timp că trebuia să mai aștept, poeziile mele mai trebuiau coapte nițel. De aceea mă bucur pentru fiecare debut al unui coleg de pe site, însă îl și sfătuiesc să nu se pripească, editurile abia așteaptă să-i ia banii. Nu știu ce mi-a venit să comentez, inițial am vrut să mă abțin, dar am citit aici ceva depre cenaclurile roșiorene și voiam să spun că sîmbăta asta de exemplu vom avea unul la care sper să participe și cîțiva agoniști din zonă.

Traian, tu ai rîs, dar pentru mine poate a fost un coșmar, la asta nu te-ai gîndit? Onorat de vizită, prezența ta mi-a făcut plăcere.

Cred că mulți ar trebui să citească aceste sfaturi de bun simț. Din graba de a publica ies tot felul de năzbîtii. Bine că există și un astfel de atelier virtual unde unii își mai domolesc elanul și chiar reușesc să învețe cîte ceva. Eu aș putea fi un exemplu, am învățat multe de la colegii mei de site, mai mult poate decît am reușit să transmit, dar mai știu și alți autori care au progresat aici, și nu puțini.

Radu, repeți \"umbră\" de trei ori în prima strofă, cred că ai putea renuța la prima.

Ina, Ioan - mă bucur că v-a plăcut visul meu, acum am curajul să recidivez.

Te înțeleg, Maria. Sau cel puțin încerc, n-am avut parte să fiu departe de țară mai mult de două săptămîni, și alea mi s-au părut prea mult. Onorat de vizită și comentariu.