Liviu Nanu

Nicoleta, eu am încercat să împletesc în ciclul acesta de texte (și nu doar în ele), comicul cu tragicul. Comicul de situație și de limbaj, tragicul de toate felurile. Dacă am reușit îmi vor spune cititorii, așa cum ai făcut-o tu, aici. Semnalele sînt bune, sper ca și cartea, care va vedea lumina tiparului (he! ce șsblon, \"lumina tiparului\" :)) ) în cîteva zile, să se bucure de o audiență la fel de mare. Onorat de vizită și semn.

E bine că ai încadrat textul la personale și mai bine că îl denumești \"experiment\", chiar inspirat că i-ai spus \"superficial\". Dacă l-ai fi numit poezie, mă tem că nu s-ar fi încadrat, nu văd niciun fior liric, iar pentru proză e cam scurt. Dar cum aîntem pe un vast atelier literar, fiecare e liber să experimenteze ce vrea mușchii lui. Eu în locul tău aș încerca o rețetă culinară în versuri, sigur dai lovitura.
al 138-lea cititor neexperimentat,
anton

Mihai, am înțeles. Cu Bicuță mai ușor, cu școala mai greu. Dar am să le transmit, stai liniștit. Onorat de prezență.
Valeriu, mi-ai făcut o surpriză plăcută comentînd textul acesta. Din mai multe motive, unul dintre ele fiind acela că am niște legături de suflet cu orașul în care viețuiești. Tot un oraș de provimcie, prin urmare înțelegi bine atmosfera.

Îmi place cum ai abordat tema. Despre lift nu s-au scris foarte multe, rețin că am citit acum cîțiva ani un volum semnat de Petre Cimpoieșu (Simion liftnicul), o carte bună (am auzit că la modă este să spui \"supertare\"). Pe scurt, am avut parte de o lectură plăcută, o să revin în pagina ta, cu siguranță.

Eu n-am citit cartea, sper s-o găsesc în librării, poate chiar de la autor. E posibil să ajung la Timișoara în următoarele zile, aș fi vrut să ne întîlnim, tot opresc în Lugoj.

Ai trei imagini puternice, în fiacare strofă cîte una, delfinul, salamandrele, cărăbușul. Eu am remarcat strofa a treia, aceea cu cărăbușul.

cu scuze pentru deranj,
al 22-lea cititor,
anton

Văd că te-au năpădit amintirile vremurilor din copilărie. Asta e bine, și faptul că le pui în vers e și mai bine. Cred însă că primul vers e prea explicativ, mi-aș fi dorit ca cititor, să percep senzația dorului de casă, nu să-mi spună autorul despre ce este vorba. Emoția trebuie indusă prin metaforă. Asta e părerea mea, te-aș ruga să nu te deranjeze și să nu ții cont de ea, dacă nu-ți place. Oricum, eu am apreciat poemul.
cu scuze pentru deranj,
al 4-lea cititor, anton

Un poem sensibil, abia după lectură am citit că este dedicat.
Am remarcat imaginile vii și puternice din prima strofă și tonul elegiac din partea a doua. M-a nedumerit însă acel \"mai întotdeauna\", care este repetat și în versul următor. Cred că aici puteai găsi o altă soluție.

cu scuze pentru deranj, al 4-lea cititor,
anton

Amalia, cuvintele tale mă onorează și totodată mă obligă să țin ștacheta sus. Mă rog, atît de sus cît îmi pot permite. Deși la un moment dat faci o confuzie, în sensul că nu e chiar \"mediu rural\" aici, unde se petrece acțiunea, ci o localitate care datează din 1300 și a fost un important tîrg de negustori, care, prin anii \'35-\'38 avea în jur de 40 de cîrciumi (mai multe decît azi). La răscruce de drumuri comerciale, aspect care l-a dezvoltat într-o perioadă (mai puțin acum). În proza aceasta, încerc și o altă abordare, introduc elemente noi, care sper să ajute în final. Mă bucur că ți-a plăcut.
Silvia, am refăcut puțin acolo unde mi-ai sugerat, mulțumesc.

Alina, e un poem foarte bun, doar că apare de prea multe ori \"bunică\", \"bunicii\"...mai taie, mai pune sinonime...

al 194-lea cititor

punctul 2 din Protestul greviștilor sună așa: \"eliminarea din randul revolutionarilor a celor implicati in represiunea revolutiei anticomuniste din decembrie 1989\". De acord. Am o întrebare: există undeva o listă cu \"revoluționari\" care au fost implicați în represiune? Adică pseudo_revoluționari? sau contrarevoluționari mascați? Cine îi cunoaște? Aș fi curios să văd și eu o listă cu acești indivizi. Cum au ajuns ei să capete statut de revoluționari cu drepturile aferente? Cine le-a acordat drepturi și pe ce criterii? Dosarele lor sînt publice? Eu cred că undeva, la vîrf, adică acolo unde s-au emis acele certificate, e buba. La noi s-au cumpărat certificate cu 50.000 lei (anii \'91-\'92, dacă nu greșesc).

dacă ai schimba rima cușcă-pușcă poemul ar fi mult mai frumos.

Cred că ar trebui să revii asupra strofei a doua, ceva nu merge acolo. Un text aerisit, simplu și frumos.

Am citit textul acesta, la profilul dumneavoastră. E bine că l-ați scos de acolo și l-ați editat în pagină. Nu știu dacă fragmentarea lui ajută, nu era un text foarte mare. Mi-a plăcut, surprinde aspecte din culise și dă naștere mai multor înmtrebări, dar și cîtorva răspunsuri (printre rînduri). Pune degetul epic pe o bubă coaptă, las plăcerea celorlalți cititori să descopere.

Cred că nu m-am făcut înțeles. Am toată stima pentru cei care luptă pentru o cauză, dar am vrut să atrag atenția că uneori există și alte interese, bine camuflate. Nici nu aveți idee cine (și cîți) ar putea profita de pe urma luptei unor idealiști. Pe de altă parte, greva foamei a început să se demonetizeze la noi, prea mulți apelează la această formă de protest, pentru te miri ce. Cred că adevărații revoluționari ar trebui să găsească alte mijloace. Chiar cu arma în mînă (arma cuvîntului, să nu se creadă altceva și să mi se facă vreun proces de intenție). Dacă lupta lor va reuși, veți avea surpriza să apară după colț cu totul alți \"beneficiari\".

Nu sînt convins că toți greviștii revoluționari vor adevărul din \'89 sau vor drepturi. Eu am trăit acele zile, au venit la mine cîțiva să le semnez pentru un dosar. Le-am semnat, adică am recunoscut că au fost și ei pe acolo, nu puteam să mint. Deși în orașul meu nu s-a tras un foc. Am fost un naiv, nu-mi închipuiam ce urmăresc. Da, cînd a început să se tragă în București, recunosc, mi-a fost frică. Adică, dacă s-ar fi întors situația, precis eram acum la canal, în cel mai fericit caz. Nu am considerat că pentru frica mea, ar fi trebuit să fiu recompensat. Alții însă au altă părere. Acum au magazine, teren intravilan și scutiri de taxe. Cei din 89 au fost de mai multe feluri: eroi (adică cei care au murit pe baricade), răniți (aici ar trebui analizat, cunosc un personaj care a luat întîmplător un glonț în dos, el fiind student la Ștefan Gheorghiu) și profitorii revoluției. Deci ar trebui să știm clar, ei manifestă doar pentru aflarea adevărului, sau (și)pentru drepturi? Vă spun asta pentru că am încercat să scriu ceva despre revoluționarii de pe la noi și n-am reușit nici măcar să aflu care sînt, așa secretoși sînt. Poate în București să fie altfel, dar presupun că și acolo, sînt unii manipulați și alții care stau în spate.

Am dedus că subiectul \"Forest Gump\" în poezie, face din aceasta o poezie proastă și urmând firul logic, autorul este slab. După judecata dumneavoatră, desigur, pe care o înțeleg și nu încerc s-o combat. Rezultă de aici că eu, cel care a folosit sintagma mai sus menționată, sînt un scriitor de nivel submediocru. Spre deosebire de dumneavoastră, desigur, care faceți o analiză atît de pertinentă și de documentată, pentru că nu cred că se poate scrie un manifest literar fără să fi citit studiile critice ale lui Croce, Vaillant, Călinescu sau Manolescu referitoare la actul poetic și la estetică în general.
De aceea am venit și eu pe acest site, să încerc să-mi ridic nivelul liric, să aflu din comentariile colegilor mei secretul poeziei. Eu nu cred că există un clasament al poeților, sau dacă există, este unul subiectiv. Fiecare are locul lui, cititorii lui, criticii lui. Dacă am reușit să cresc în valoare, aiai, pe agonia, sau am dat-o în bară, nu pot judeca singur. Cel puțin nu în momentul acesta. Interesant acest manifest, e bine că sînteți nemulțumit de mersul literaturii moderne, e și mai bine că aveți o părere bună despre ceea ce produceți pe acest tărîm, vă urez succes, și să aveți parte de cît mai multe critici constructive și recenzii bune.
al 148-lea cititor de manifest
anton

Eu sper să nu ajungi o victimă pe străzile Istambulului sau în Piața Victoriei. E foarte interesant și totodată trist ce scrii, dar istoria trebuie cunoscută pentru a nu se repeta. Și totuși, din păcate, ea se repetă inevitabil, se pare că fiecare generație are nevoie de propria experiență, de propriile-i greșeli.
Apreciez și eu articolul, al 192-lea cititor.

Un pericol, Anghel dragă, este că începem să semănăm unul cu altul, poetul din Cluj cu cel din Constanța sau din Bălți. Evident se poate evita asta, dar cu mult efort. Tu știi prea bine, sînt convins.

Adina, mi-ai demonstrat (dacă mai era cazul) cum se poate scrie un poem într-un limbaj simplu și curat. Poate că ar trebui să revii asupra ultimei strofe, o lectură în plus nu strică niciodată.
al 66-lea cititor, plăcut impresionat de ochiul tău liric,
anton