Liviu Nanu

Astfel de stări te îndeamnă, e adevărat și spre poezie. Adică seamănă nițel cu stilul elegiac dar mai trebuie lucrat. Și poate puțin optimism nu ți-ar strica.
succes și inspirație!

Cred că din cauza diacritecelor lipsă (dar nu numai) poezia asta a ajuns la atelier. Chiar nu poți scrie cu ș,ț,ă,î,â ?

Un poem reușit și un final pe măsură. Însă ar trebui să faci ceva cu ultimul vers al primei strofe, \"pe la\" nu sună bine. Ori \"pe\" ori \"la\"

Ioana, mi-e teamă că n-ai înțeles demersul meu liric. Eu nu încerc o definiție a umbrei, o folosesc de ea ca pretext pentru altceva. Nu spun mai mult, pentru că nu se face să-mi explic poeziile. Faptul că ți se pare totuși un poem interesant, mă liniștește, eu am scris acum cîtva timp ceva legat de asta. Cum probabil n-ai citit, repet aici. Un prieten sculptor îmi spunea că atunci cînd privește o lucrare proastă și autorul îi cere părerea, cel mai elegant mod de a ieși din situație este să spui \"interesant\".
Luminița, tu știi întotdeauna să încurajezi omul. Vizita ta mă onorează, mai ales că ne vedem atît de rar.

Silvia, stai liniștită, știm amîndoi la fel de bine că receptarea nu poate fi identică pentru toți cititorii. Eu mă bucur că mi-ai apreciat poezia, tu ești o cititoare atentă și nu-ți scapă nicio metaforă, niciun detaliu. Adică, așa cum se spune, ai \"organ\" pentru poezie. Cît despre recomandare, am depășit (sper) micile orgolii care mă stăpîneau acum cîțiva ani. Îmi cunosc locul și mă bucur că pot strînge cîțiva cititori interesați de ceea ce am eu de spus (chiar dacă uneori comit și \"bălării lirice\"). Ne vedem în august.

O prozodie bună, dar perfectibilă. Ai putea merge pe linia asta și pe alte subiecte. Pe linia prozodiei, doar. Jocul tău liric mi-a adus aminte de o poezioară pe care am auzit-o de la bunicul meu. Suna cam așa: \"ce te uiți așa la mine/crezi că nu știu cine ești?/mă-ta vinde flori pe piață/tac\'tu vinde castraveți\" Prin urmare, eu susțin efortul ludic, poezia poate fi o joacă, dar ea trebuie să genereze și emoție în același timp.
succes și inspirație!

Emilian, m-ai citit în cheia corectă, dar la tine nu mă surprinde asta. Onorat de semn.
Silvia, tu știi foarte bine ce am vrut să spun, dar și eu știu unde vrei să bați. Ceea ce nu mă deranjează, dimpotrivă. Gîndim cu creierul, simțim cu inima (o minciună care ne convine de fiecare dată).

Mi-a plăcut poezia, mai ales finalul. Un fel de introspecție, sau mai degrabă o mărturisire, care pare sinceră sau cel puțin mimează foarte bine sinceritatea. Dar asta nu mai contează, pe mine nu mă impresionează sinceritatea lirică, poetul/poeta poate să bată cîmpii cît vrea, important s-o facă frumos. Totuși grotele sîgelui m-au nedumerit puțin, eu de exemplu mi le imaginez mai degrabă prin creier.

E foarte greu, aș spune chiar imposibil să împaci 28.000 de membri. Oricîte proiecte ai propune, cineva tot va fi nemulțumit. Și oricît de bune ar fi deciziile administratorului acestui site, cîrcotașii tot vor avea ceva de reproșat. Cînd m-am înscris pe agonia (pe atunci poezie.ro) eram sub 1000 de membri. Era mai ușor să obții feed back, se publica mai puțin, aveam timp mai mult pentru lectură și comentarii. Acum sînt peste 28.000 dar eu, de exemplu, tot nu pot citi mai mult de 10-15 texte pe zi, și nu în fiecare zi. Prin urmare, deși numărul de postări a crescut, numărul de cititori/comentatori a rămas relativ constant. Nu cred că sînt mai mult de 200-300 membri care să scrie și să comenteze. Editorii fac și ei ce pot, să nu uităm că nu-i plătește nimeni să citească, să aprobe sau să refuze numărul tot mai mare de texte postate aici. Ca să nu mai vorbim de chițibușari, cîrcotași și alții care vor doar să se bage în seamă și care nu prea au de-a face cu fenomenul literar. Putem face o comparație cu o revită de literatură. Și acolo se trimit o grămadă de texte, unele mai bune, altele mai slabe, iar editorul care se ocupă de trierea și eventual publicarea lor, în cel mai fericit caz, semnează o rubrică de tipul \"poșta redacției\" în care spune: \"am primit, mai trimiteți\", \"deocamdată, nu\", sau alte formule de felul acesta, la care nici nu poți răspunde. De aici avantajul acestui site, șansele să capeți un răspuns, să dialoghezi, adică, sînt mult mai mari. Și, ca să revenim la problemă, de ce nu încerci tu să propui o listă de autori care ți se par serioși, listă care ar putea fi completată și de alți autori interesați în acest demers. Sînt convins că editorii vor aprecia implicarea ta și îți vor da o mînă de ajutor. Sau poate nu...
Și mai vreau să subliniez un aspect, arătat de către un alt comentator, mai sus: și eu, din poziție de comentator al textelor de la atelier, am nevoie de feed back. Dacă dau un sfat, aș vrea să știu dacă a fost primit și cum este el recepționat de către autor. Dacă aș face o statistică, probabil că doar un sfert dintre cei cărorar li se comentează textele din atelier, iau notă de sugestiile și sfaturile celor care binevoiesc să le dea. De aici probabil și o anumită blazare.

Cred că punctul 3 poate fi pus în aplicare. Întocmiți o listă de 50 sau 100 (oricum, un număr suficient) de membri ai agoniei (incluzând și editori, dar și steluțari), autori în ale căror judecăți estetice aveți încredere și acestora să le fie repartizate spre lectură texte de la atelier, asupra cărora să-și spună părerea. După un anumit algoritm, grafic... Bineînțeles, cu acceptul lor, probabil din 100 propuneri vor rămâne 30.

Traian, nu știu cât succes are formula \"cîrciumii\", dar după cele două cronici (din Luceafărul, semnată de Horia Gârbea și din R.L. nr.19, semnată de Tudorel Urian) de care am luat cunoștință, semnele sunt încurajatoare. Pe mine însă, mă interesează mai mult semnalele venite de la cititor pentru a ști în ce direcție aș putea continua efortul meu epic sau de altă natură. Spațiul agonic este destul de mare, însă insuficient, nu toți accesează internetul pentru a citi literatură. Onorat de trecere, semn și apreciere. Dialogurile cu tine sunt utile, mereu rămân cu ceva.
Și această formă, a jurnalului poate fi de succes, în măsura în care voi reși să îmbin realul cu imaginarul, umorul cu autoironia, și să iasă un melanj comestibil.

Mie mi-a plăcut toată poezia, că fiecare strofă poate sta independentă și de sine stătătoare. Dar cel mai mult mi-a plăcut că ai amintit de sfântul anton. Aici mi-au dat lacrimile, așa că dau o steluță luminoasă.

Am primit azi, 28 mai 2008, prin poșta română, revista \"Citadela\", editată de colegul nostru, Aurel Pop, la Satu Mare. O revistă frumoasă, densă, cu 63 de pagini, în care am avut plăcuta surpriză să regăsesc texte semnate de: Geta Adam, Luminița Suse, Niculina Oprea, Adrian Munteanu (poezie), Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Comșia, Petre Fluerașu, Aurel Pop (critică, recenzii și eseuri). Dacă am omis vreun agonist să fiu iertat și corectat.
Revista are ținută și observ creșterea ei (calitativ dar și ca număr de pagini) de la număr la număr. De altfel, revista a fost și evidențiată, primid un premiu de excelență, vă las dumneavoastră plăcerea de a descoperi în ce împrejurare.

Felicitări Florian! Coperta arată foarte bine, sînt convins că și conținutul este la fel de bun.
Mulțumiri și lui Paul că ne aduce astfel de vești, în felul acesta putem și noi să aflăm (și să ne bucurăm, desigur) despre realizările colegilor noștri agonici.

Felicitări! Ai ales un titlu incitant, sînt convins că și conținutul este la fel.

Ted, de fiecare dată cînd un cititor se apleacă asupra timidelor mele încercări lirice, simt că a meritat efortul. Uneori, însă, mă întreb dacă o simplă poezioară, cum este cea de față, care trebuie să genereze în cititor o emoție, și nu neapărat dureri metafizice, merită toată această atenție. Se pare că da, altfel nu ți-ai fi pierdut timpul. Dar asta nu face decît să mă onoreze și să realizez că indiferent de forma pe care o alegem să ne exprimăm ideile, tot vor exista cititori care să rezoneze la ele.
Onorat de prezență și semn

Traian, sînt onorat de prezența ta și am reținut sugestia. Am să văd ce pot face cu versul acela, deși el echilibrează poemul acolo, la mijlocul lui.

Mie mi-a plăcut tot poemul, dar am remarcat versul 5 :)
Lăsând gluma la o parte, fabulezi cu talent și de cele mai multe ori îți iese. Ultimele trei strofe îmi par cele mai reușite, deși aș mai rflecta la termenul \"pruriginoasă\" din finalul penultimei strofe, îmi pare prea tehnic și nu se potrivește cu discursul liric de până la el.
cu plăcerea lecturii,
al 164 cititor (cifra nu e reală, poemul l-am citit de cum a fost postat, însă abia acum mi-am făcut curaj să comentez),
anton

Ia să vedem dacă pot ghici (îmi pun la încercare puterile șamanice)
1.Te-ai dus la tîrd, în Vitan să-ți cumperi mașină.
2.Audi A6 era prea scump. La fel BMW-urile și Passat-urile. (peste 13.000 euro, cred)
3. Ai găsit un Opel Astra care ți-a plăcut, dar și ăla era cam scump.
Eu yic să-ți iei Opel, uite, spiritele îmi spun că este marca ta preferată. Dar să nu fie diesel.
Despre poem: Ai transpus bine în formă poetică tot amalgamul de vechituri care ne înconjoară. Mai ieftine sau mai scumpe, cum bine spui. Și pantofii vechi sînt cei mai comoyi. De ce naiba se rup tocmai cînd ne-am obninuit cu ei?

Voiam să te rog să-ți recitești versul 5 și eventual să reflectezi asupra lui. Mi-a luat-o înainte alt comentator, însă. Mie mi-a sugerat o imagine care nu are deloc (dar deloc) legătură cu gingășia apropierii de ființa iubită.
În rest nu e o poezie rea, ai reușit să eviți vulgarul, fără însă a genera emoții.