Scurtă revelație

Doamne, Cristina, frumos mai scrii.Pana si eu am inteles poezia asta.Si eu am abordat subiectul mortii dar, la cat de idilic il prezinti tu, parca ar fi o vacanta la tropice.Oricum, as fi mandru sa am, pe piatra mea funerara, poezia ta ca epitaf.

magulitoare aprecierea, multumesc! e o poezie mai veche, de la inceputul lui 2003. e printre putinele poezii, in care simt ca am exprimat exact ce am simtit/ gandit; care a curs natural, dintr-o suflare si unde fiecare lucrusor sta taman unde trebuie. parerea mea, vorb-aia!

Am ajuns întâmplător aici, pentru că, poeziile din atelier, dacă nu le citești în prima zi, nu mai sunt afișate pe pagină. Este păcat ca acest poem a trecut aproape neobservat și stă în continuare \"depozitat\" în \"Atelier\". Nu vreau să comentez aici problema atelierului, deoarece am făcut-o recent în materialul \"Atelier, sau depozit?\", postat de mine de curând la \"Personale\", spun doar că acest text putea fi afișat, pe altă listă, \"mai la vedere\" și merita, până acum mai multe comentarii favorabile; dar, poate nu este încă târziu...
Mi-au plăcut în mod deosebit următoarele elemente:
- tema abordată, tocmai pentru că este foarte \"bătătorită\" și autoarea a avut curajul să o abordeze;
- mesajul textului, conținutul \"filozofic\" mi se pare deosebit de interesant; dacă până acum, în \"filozofările\" noastre spuneam că trupul se odihnește și spiritul este mai activ după ce va veni \"vremea aceea\", în acest poem, iată ca sufletul \"își odihnește aripile\", în timp ce trupul, \"mușcă din lumină și hrănește florile\";
- limbajul folosit este, în același timp puternic \"metaforizat\", dar clar, direct, nu prea greu de înțeles;
- versurile curg firesc, simplu.
Poate editorului care a citit pentru prima dată acest text, tocmai asta nu i-a plăcut, că totul este direct, relativ simplu, pe o temă veche, că dramatismul situației nu este exacerbat...
Mie, care nu scriu așa ceva, dar citesc \"de toate\", mi-a plăcut! Felicitări!

d-le rodean, mai intai imi cer scuze ca va raspund atat de tarziu. am citit intre timp \"personala\" dv. despre atelier si toate problemele lui. consider ca situatia se poate imbunatati, dar numai daca se doreste cu adevarat acest lucru. si cam ar fi necesar sa se doreasca.
obsevatiile dv. atente si clar redate mi-au facut o deosebita placere.
eu consider ca dramatismul e cu atat mai dramatic atunci cand il exprimi oarecum detasat, ca intr-un reportaj, pe undeva ingenuu-jucaus, pe undeva usor acid, neaparat cu o nuanta \"noir\".

Am remarcat ultimele trei versuri. De aici ai putea începe să dezvolți.

bun venit pe pagina mea si multumesc de citire si parere. pana acum consideram poezia asta conturata si inchegata. dar cine stie? niciodata nu-i prea tarziu sa intervii si sa reconstruiesti. chiar mi s-a-ntamplat de multe ori sa revin asupra unor idei-proiect sau strofe dupa o luna sau dupa ani. asa cum faci si cu o panza pictata, cand lucrarea e incompleta sau nesatisfacatoare, nu? e bine sa nu fortezi lucrurile, ci sa astepti momentul potrivit.