Liviu Nanu

Marius, cu scuze pentru întîrziere, încerc un scurt răspuns. Ai dreptate, pentru cititor nu forma trebuie să fie importantă pentru susținerea mesajului sau generarea emoției, asta ține (cred) maimult de inspirația de moment a autorului. Onorat de vizită și semn, o apreciere venită din partea ta mă binedispune. Mai ales că, dacă rețin bine, ar fi prima dată cînd lași un semn la un text de-al meu.

Stimată domnișoară Emilia, arhitectura în acest caz nu este decît un pretext de a urca niște trepte imaginare, construite de eul personal, iar strofa a treia este o strofă de legătură, fără ea nu s-ar putea înțelege următoarele. Onorat de vizită.

E bună. Aduce nițel cu poezia chan, din numaiștiucedinastie. Cred că recitată poate fi pusă în valoare mai bine.
am remarcat:
„gata cu critica bastionul eternei mizerii
lasă arta mincinoasă ce se complace în propria baltă de sânge
lasă arta ce te-a învățat să vrei să fii trist
uită de dogme de prejudecăți de valoare și nonvaloare
pentru că n-ai venit aici pentru ca să fii măcelar black metal”

„de când iubești cimitirele
tu știi că noaptea fantomele se duc unde trebuie
e treaba lor
îi vom vedea peste 30-40 de ani bebeluși miau miau miau”

dar și:
„JUNGLÃ OAIE SOARE RADIXXXXXXXXX”
„e timpul să dăm madam bovary pe tom și jerry”
și bineînțeles
„ti na pi ti na pi ti na ti na pi ti na pi ti na na pi”
cu plăcerea lecturii (și invidia în pixeli)
al 162-lea cititor
anton

Liviu, ai intuit bine, am pornit de la imaginea bască-ozn, bască-nufăr și am încercat o pagină de proză-jurnal. Mi-am amintit această întîmplare (pe care am completat-o cu puțină imaginație) pornind de la o poezie cu nuferi în mlaștină, citită aici, pe site.

\"pe vecie
în noaptea
uterină
însingurat ca o
umbră
alungată\"

Dacă ar fi doar acest final și tot ar fi suficient pentru a remarca poemul.

Doamna Virginia, ați identificat sensuri noi, la care, să fiu cinstit, nu mă gîndisem cînd am scris poemul. Eu aveam nevoie de niște măști și clownii aveau cea mai bună ofertă. Onorat de trecere și semn.

Nuferi am vrut să spun, mulțumesc pentru atenționare, George.
Anni- Lorei Mainka - Oricît m-aș strădui, nu pot face nicio legătură între Peia și visul meu. Dacă ar mai fi trăit Freud...

Ciudat, am avut un vis în care se făcea că mergeam pe lîngă o mlaștină și aruncam cu castane. Din mijlocul mlaștinii apare un porc și îmi spune: \"nu ți-e bă, rușine? dacă nu ești laș, vino să ne batem ca bărbații\" Porcul agita un steag pe care scria \"MORALÃ\" și mînca niște resturi, nu mi-am dat seama ce anume. Am ales să fiu laș, tocmai încălțasem pantofi noi.
N-ar fi nimic ciudat în visul acesta, în fond fiecare poate visa orice că nu avem în spatele nostru cîte un Freud mititel care să ne tragă de urechi. Ciudat este că nu intenționam să-mi pun gîndul aici dacă n-aș fi citit o poezie scrisă de Daniela Luca în care vorbea despre o mlaștină și niște crini.

Eu, de regulă, nu apreciez gerunziul în poezie. Așa că titlul m-a făcut curios, mi-am zis „ia să vedem cum folosește talentata autoare gerunziul, ca figură de stil”. Am observat că n-ai abuzat și, mai ales, n-ai produs rime în gerunziu. Deci e de bine.
Verifică versul 3, ai un „n” lipsă.

Luminița, cam așa ar trebui să fie orice poezie, nu? amplă, obiectivă, ilustativă și neapărat umană. Bine, ar mai trebui și alte calități, cum ar fi de exemplu frumoasă, ca să nu neglijăm partea de estetică. Onorat de vizită și semn.

Personal nu agreez această formă lirică, dar discursul mi s-a părut aproape impecabil.

S-a spus că rostirea aceasta seamănă cu o incantație. Dar seamănă și cu o elegie pe alocuri „nu mai e pod să închidă-n rotund/coaja spartă a lumii…”
Mă bucur că te redescopăr cu fiecare nou poem pe care îl oferi spre lectură.

O temă serioasă sub masca ludicului și a unei versificații relativ facile, cu final la alegerea cititorului. Cam asta am încercat. Prin urmare, cititorul cu numărul 94 (dar nu numai el) a găsit cheia corectă. Inițial aveam în vedere un sonet, dar pe parcurs, m-am răzgîndit și am mai scris o strofă.
Călin, Petrache, onorat de vizită și semn.

Maestre, mă bucur că mesajul a ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă mai tîrziu. în partea a doua a lunii iulie voi fi a Sibiu, așa că vă rog să-mi păstrați un exemplar din numărul 2, dacă nu va ieți pînă atunci și numărul 3.

George, fiind un text în lucru, voi căuta o soluție, nici mie nu-mi sună bine. Mulțumesc pentru sugestie.

Are rimă interioară și ritm. Totuși,parcă zgîrie urechea \"petalele_la\" din versul 3. Am remarcat (și) finalul.

erată
400 nu 4000

Am numărat 10 „mea” în text. Nu intenționam să număr dar mi-au sărit în ochi niște rime supărătoare gen mea-cartea (unde accentul cade nefiresc pe „tea”)
„ce frumoasă e țigAnca mea când deschid cartea”.
Apropos, te-am văzut la Antena 1, aveai pălărie cu fundă roșie și cămașă înflorată. Îți ședea bine, păcat că ți-ai ras mustața. Benga!

Ce înseamnă „îngheagă”? (versul 8).
Eu înțeleg „alerg prin mine desculț” ca pe o introspecție, dar metafora este cam tocită. Aș zice să nu te iei după colegul moga, el este foarte realist, prin urmare și-ar dori să citească ceva logic, iar metaforele sînt dimpotrivă, relații între lucruri/fenomene imaginate de poet, deci lucrînd cu astfel de instrumente, cerul poate fi tăcut, ochii ca două păpădii (era chiar un cîntec) și înțelegerile pot avea crăpături. Despre copac, nu-ți face probleme, în caz că vrei să publici paper. Hîrtia se mai face și din papură (sau trestie?) și din reciclări. Am văzut chiar o carte scoasă pe hîrtie de ambalaj. E adevărat, cărțile se prăfuiesc pe rafturi, începînd cu ale lui Cărtărescu și terminînd cu volumele lui Marko Bela (apropos, eu n-am în casă nicio carte scrisă de el, mi-aș dori una, chiar și scrisă în maghiară, am auzit că sînt foarte valoroase). Prin urmare, pădurea Letea se taie pentru tiraje mari, cum sînt cele exemplificate mai sus (dar nu singurele), pentru o plachetă cu tiraj de 300-4000 exemplare, sînt suficiente cîteva cutii de scobitori. Pe de altă parte, poemul de față suferă, adică ar fi niște idei, dar insuficient exploatate estetic.

mie mi-a plăcut versul cu secunda care se surpă, dar și strofa următoare, cu fîntîna. Asta ca să remarc totuși ceva anume, tot poemul este bine scris, dealtfel.